Happy New Year !!!

La Mulţi Ani tuturor, să avem un an 2010 de excepţie. Să fim sănătoşi şi fericiţi, că restul vine de la sine.

An Nou Fericit !

LA MULTI ANI, 2010!!!

StirileProTV.ro

Gracias por todo Michel Salgado!

După zece ani petrecuţi pe Santiago Bernabeu, Michel Salgado se desparte de Real Madrid. Fundasul spaniol, era al treilea căpitan al Realului, după Raul şi Guti. Cotidianul spaniol Marca notează că, Salgado a fost anunţat de directorul sportiv al Realului, care l-a informat, că antrenorul Manuel Pellegrini nu mai are nevoie de el. Această veste tristă, a fost ca un şoc pentru fostul fundaş al Realului. La ultimul antrenament în tricoul Realului, jucătorul a fost foarte trist şi distant faţă de coechipieri. Fostul internaţional spaniol, s-a transferat la formaţia engleză Blackburn Rovers. Michel Salgado a ajuns la Real în 1999 de la Celta Vigo, pentru suma de 11 milioane de euro. Jucătorul s-a impus repede şi până la achiziţionarea lui Sergio Ramos, a fost titularul postului de fundaş dreapta al Realului. Michel Salgado are în palmares două Ligi ale Campionilor, două Cupe Intercontinentale, o Supercupă a Europei, două titluri de campion al Spaniei şi trei Supercupe ale Spaniei. Aseară la începutul meciului disputat de Real Madrid împotriva celor de la Rosenborg în cadrul cupei Santiago Bernabeu, Michel Salgado a avut parte de o despărţire emoţionantă de suporterii şi jucătorii Realului. El a intrat pe gazon în aplauzele jucătorilor şi al suporterilor, luându-şi rămas bun cu lacrimi în ochi. Suporterii „Los Blancos” l-au aplaudat minute în şir pe cel care a jucat aproape 300 de meciuri în tricoul Realului din Madrid. Gracias por todo Michel !

Scorul final al meciului dintre Real Madrid şi Rosenborg a fost de 4-0. Marcatorii fiind, Benzema(minutele 12 şi 27), Lassana Diarra(minutul 26) şi Raul(minutul 55).

Despărţirea de Real Madrid:
(sursa pozelor: www.realmadrid.com)

Joacă printre îngeri...

Sâmbătă încă un fotbalist tânăr a trecut în nefiinţă. Este vorba despre Daniel Jarque, căpitanul celor de la Espanyol Barcelona. Fostul jucător de fotbal, a decedat pe data de 8 august 2009, în urma unei crize cardiace. Dani Jarque se afla în Italia, în cantonament cu echipa sa şi a suferit un infarct în timp ce vorbea la telefon cu prietena sa. A fost transportat de urgenţă la spital, dar medicii nu au reuşit să-l resusciteze. Clubul spaniol a încheiat mai repede cantonamentul şi au plecat înapoi spre Barcelona, dar fără trupul neînsufleţit al căpitanului, deoarece ceva încă nu au fost îndeplinite formalităţile. Jucătorii şi suporterii clubului Espanyol vor să retragă numărul 21 purtat de Daniel Jarque, şi vor ca numele noului stadion să poarte numele celui care până sâmbătă a fost căpitanul echipei. Mai multe persoane din lumea fotbalului şi-au exprimat tristeţea la aflarea veştii:
„Îmi este greu să cred că aşa ceva s-a întâmplat. Jarque era o persoană deosebită şi un profesionist incredibil. Era fericit pentru că urma să devină tată. Iubea clubul Espanyol, era încântat că a devenit căpitan şi urma să conducă echipa pe noul stadion”, a spus preşedintele lui Espanyol Barcelona, Daniel Sanchez Llibre.
“Este un moment trist şi toate gândurile şi rugăciunile noastre se întreaptă către familia şi prietenii lui Daniel Jarque”, a declarat antrenorul spaniol al lui Liverpool, Rafael Benitez.
„Suntem alături de familia lui şi de suporterii echipei în aceste momente dure. Am aflat cu un minut înainte de decesul colegului nostru şi în calitate de căpitan al lui Real Madrid, îmi exprim cele mai sincere condoleanţe. Această veste ne-a consternate”, a spus Raul în cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc în Statele Unite.
Dar oare ce cauza acestor decese, din ce în ce mai frecvente? Drogurile, efortul prea mare, ceva medicamente? Dacă ne uităm bine peste statistici putem observa că în ultimii ani, foarte mulţi tineri fotbalişti au decedat, şi părerea mea e că nu e ceva normal, ca ei să moară aşa tineri.

În septembrie 1996, în Franţa, doi fotbalişti amatori au murit în aceeaşi zi, din cauza infarctului: Franck Sarrabayrouse de 25 de ani, şi William Disciullo de 29 de ani. În 1999, Ştefan Vrăbiouru în vârstă de 23 de ani, jucătorul lui Astra Ploieşti, a suferit o hemoragie în timpul meciului cu Rapid, şi a murit în drum spre spital. În 5 octombrie 2000, dinamovistul Cătălin Hâldan, a suferit un accident vascular în timpul meciului cu SN Olteniţa, decesul fiind constata de medici la spital. În 2003, la Cupa Confederaţiilor, în minutul 73 al meciului Camerun-Columbia, Marc-Vivien Foe în vârstă de 28 de ani, a decedat din cauza unui infarct. În 2004, jucătorul maghiar al clubului Benfica Lisabona, Fehér Miklós, a decedat în timpul meciului jucat împotriva celor de la Vitoria Guimaraes. În 2007, în minutul 35, al meciului Sevilla-Getafe mijlocaşul echipei gazde FC Sevilla, Antonio Puerta a leşinat, dar a colegii şi medicii l-au ajutat să-şi revină, a părăsit terenul, dar a leşinat din nou la vestiare, şi a fost transportat la spital. În următoarele 2 zile, Puerta a suferit cinci stopuri cardiace, starea sa s-a agravat şi jucătorul de 22 de ani a decedat. Iar acum a urmat Dani Jarque...
Păcat mare păcat, că aceşti tineri talentaţi ne părăsesc aşa devreme. Cauza, deceselor de cele mai multe ori e infarctul, dar ce cauzează infarctul, cine ştie? Oare să punem întrebarea cine urmează? DA, din păcate trebuie pusă, deoarece se întâmplă multe prea des, şi e logic să te gândeşti că i se poate întâmpla oricui.

Odihniţi-vă în pace, voi deja jucaţi printre îngeri, şi din tribuna cerească priviţi meciurile echipelor unde aţi început să jucaţi şi de unde aţi plecat definitiv.

Descansa en paz Dani Jarque !

Sir Roddick

Senzaţional, fantastic, extraordinar. Nici nu găsesc cuvinte să descriu finala masculină de la Wimbledon. Roger Federer a câştigat titlul de la Wimbledon şi a redevenit nr. 1 mondial. Dar am rămas uimit de adversarul elveţianului din finală, de Andy Roddick. Americanul a luptat ca un adevărat cavaler medieval, şi părerea mea e că merita să câştige acest titlu, dar din păcate zeiţa Fortuna a decis câştigătorul, şi acesta a fost Roger Federer. Oricum americanul a jucat formidabil, dar nu a fost să fie... Aşa meci de tenis nu am văzut de mult timp. Când am auzit că Nadal nu va participa anul acesta la Wimbledon, eram convins că finala nu va fi la fel de frumoasă ca anul trecut, dar m-am înşelat, deoarece a fost mult mai frumoasă. Roddick a fost un adversar pe măsură, dar din păcate e nevoie de puţin noroc. Iar norocul nu a fost de partea americanului. Roddick a pierdut titlul de la Wimbeldon, iar Federer să zicem că a câştigat al şaselea titlu din carieră pe iarba engleză, după cinci seturi scorul fiind de: 7-5, 6-7, 6-7, 6-3, 16-14. Cine nu a văzut această finală, pot spune că a pierdut un spectacol pe cinste, şi ar trebui să fim mândri de Andy Roddick, deoarece lui nimeni nu i-a dat vreo şansă, şi totuşi a făcut un meci senzaţional.

I-(Real)

Aseară din păcate am văzut meciul dintre Real Madrid şi Barcelona. Dar încă nu-mi vine să cred, că scorul a fost 2-6 pentru Barcelona. Speram că măcar în El Classico o să câştigăm, chiar dacă Barca va deveni campioană, Realul va câştiga eternul derby. Dar a fost o seară de coşmar, catalanii au năvălit peste madrilenii ca un taifun. După primul gol al meciului, marcat de Higuain speram, că va continua seria de neinvincibilitate a Realului, dar din păcate Henry, Puyol şi Messi au înscris de trei ori până la pauză. Începe repriza a doua, Ramos reduce din diferenţă, 2-3 pentru catalanii. Oare se poate, egalăm? Nu, în 2 minute Henry înscrie pentru 2-4. Mă rugam deja să se termine măcelul, dar mai saveam de aştepta până ajungeam la scorul de tenis 2-6 pentru Barcelona. Totuşi sunt de părere că de la Real, cel mai bun jucător a fost Casillas, cu toate că a luat 6 goluri, a scos multe mingi, şi scorul putea fi mult mai umilitor. După meci mă întreb eu, merită ca aceşti jucători de la Real să primească sume uriaşe de bani, să fie priviţi ca nişte idoli de mulţi tineri? Răspunsul este NU, singurul care merită să fie respectat este Casillas, dacă nu era el în poartă în multe meciuri Realul lua la goluri de nu putea duce. Deci ruşine băieţi, dacă nu eraţi îmbrăcaţi în alb, nici nu vă vedeam pe gazon, aşa măcar am văzut că sunt nişte „jaloane” albe pe gazon, printre care trec Messi şi Henry. Păi aşa umilinţă pe Bernabeu... nici nu ştii ce să mai spui după un asemenea meci. Are dreptate Casillas: „Nu avem de ce să ne cerem scuze, nu am omorât pe nimeni!” El chiar nu e vinovat pentru această înfrângere, dacă nu ai apărare, nu poţi scoate toate mingile, că nu poţi bloca toată poarta. Cu toată că scorul a fost cât a fost, pot să spun şi cred că sunteţi de acord cu mine, că în acest meci sa jucat fotbal cât pentru vreo 8, 9 derbyuri de la noi din ţară. Asta e nu ne putem compara cu campionatele puternice din Europa, degeaba spune Dumitru Dragomir că avem şi noi un campionat puternic şi frumos. Oricum nu mai e nimic de spus, scuze nu sunt, ar fi culmea să cauţi scuze la un asemenea scor, trebuie să recunosc că Barcelona anul acesta a fost peste Real, şi orice am face această înfrângere nu se poate uita. Game, Set, Campionat pentru Barcelona. Bravo lor...

Rezumatul meciului:

One man show

Aseară urmărind meciul Liverpool-Arsenal, pot spune liniştit că am asistat la un adevărat spectacol. Cine spunea că Premier League-ul nu e spectaculos se înşeală amarnic. Cel puţin în acest sezon engelzii au dominat în Europa, în Champions League au trei echipe în semifinale, iar în Cupa Uefa, Manchester City a fost recent eliminată. Dar revenind la meciul de aseară Liverpool-Arsenal, jucătorul rus, Arshavin a fost omul meciului, deoarece să marchezi 4 goluri într-un meci, şi nu un meci oarecare ci împotriva celor de la Liverpool. Fantastic, absolut fantastic. Oare când voi vedea un meci la fel de frumos şi la noi, în Liga 1, plină de scandaluri, certuri şi acuzaţii. La noi spectacolul e mai mult prin declaraţii unde conducătorii de cluburi, care mai nou au statuturi de vedete se atacă peste tot unde au ocazia, iar din păcate sunt şi mediatizaţi. Am auzit mai demult la o emisiune sportivă, că din păcate campionatul românesc de fotbal nu e inclus în programul Eurogoals de la Eurosport. Păi cum se incluzi acest campionat în emisiunea respectivă, când la noi ştirile sportive conţin mai mult mondenităţi(pe unde a petrecut X, ce maşină şi a cumpărat Y, ce prietenă are Z etc.) Totuşi sper că acum cu această "curăţenie" se vor mai schimba un pic lucrurile în bine. Oricum meciul Liverpool-Arsenal, a fost un show extraordinar, unde suporterii cântau, nu se înjurau, iar echipele, jucătorii erau susţinuţi din tribune nu înjuraţi. Ambele echipe meritau cele trei puncte, dar aşa a fost să fie, meciul sa terminat egal 4-4. Arsahvin fiind cel responsabil cu showul, cu golurile la Arsenal, marcând toate cele 4 goluri ale echipei Londoneze. Oricum sper că Liverpool va reuşi să câştige campionatul, deoarece merită mai mult să fie campioana Angliei decât Manchester United!

Puţin mai jos puteţi urmări rezumatul meciului:

Craiova la turaţie maximă

Cu puţin timp în urmă, am scris un articol, cu titlul: Unde e spectacolul? Se pare că m-am grăbit un pic, deoarece parcă-parcă revine spectacolul, şi nu mă refer aici doar la campionatele din alte ţări, ci şi la Liga 1 din România. Urmărind meciurile de vineri, sîmbăta şi duminică seara, am constatat, că şi în campionatul intern putem vedea, fotbal spectaculos. Vineri seara, la meciul Argeş-Steaua, am văzut 4 goluri, şi un joc bun, cu ritm, multe faze de poartă, chiar şi un penalty. Cu toate că Steaua ma dezamăgit, mă aşteptam să bată Argeşul, dar asta e... Sâmbătă seara a urmat meciul Rapid-Oţelul. Cu toate problemele interne, Rapidul a jucat un fotbal spectaculos, cu multe ocazii de gol, şi desigur 4 reuşite în contul giuleştenilor. Duminică seara meciul Craiova-Cfr „a pus punctul pe i”. Un stadion aproape plin, suporteri entuziasmaţi, şi un joc frumos. Abia începe meciul, dar Florin Costea deja înscrie primul gol. Peste câteva minute, o fază dubioasă în careul lui Nuno Claro, aduce un penalty, şi Dorel Stoica marchează al doilea gol pentru Craiova. Pentru CFR, Alcantara reduce din scor, dar degaba, deoarece în repriza a doua, oltenii au fost fantastici, fraţii Costea reuşind o dublă, în minutl 67 a înscris Florin Costea, iar în minutul 70 fratele mai mic Mihai a închis tabela la scorul de 4-1 pentru Craiova. Cfr nu a arătat deloc ca o echipă care a câştigat eventul în România, dar în schimb Craiova a arătat că are o echipă bună, omogenă, iar fraţii Costea sunt o soluţie pentru naţională, două posibile stele ale fotbalului în devenire. Ei doi au arătat, că pot rezolva un meci, în doar câteva minute, colaborând excelent pe gazon. Clujeniilor le-au lipsit mulţi jucători de bază(Tony, Culio, Dubarbier. Gabi Mureşan etc.) dar asta nu poate fi o scuză, deoarece o echipă cu pretenţiile ardelenilor, ar trebui să aibă şi jucători de rezervă, care pot face faţă în meciurile importante.