Simulaţi în Catalunya!

După manşa tur din semifinalele Ligii Campioniilor, cei de la Barcelona au demonstrat că sunt actori excelenţi şi nicidecum mari jucători. Aproape la orice contact Pedro şi Busquets se aruncau pe jos de parcă ar fi fost loviţi cu o bâtă. Aşa se face într-o semifinală de Uefa Champions League? Dar ce vorbesc eu doar de meciul de aseară, păi au simulat atât în finala Cupei Spaniei, cât şi în meciul din campionat dintre cele două mari rivale. Fotbalul spectacol a câştigat? Eu n-aş spune asta...sau simulări şi pasele la portar, pasele din jumătatea adversă înapoi în propria jumătate sunt considerate joc spectaculos? Aşa poţi să faci posesie când pasezi în propria jumătate şi aştepţi adversarul. Dani Alves trebuia eliminat în fiecare dintre ultimele trei confruntări dintre Real şi Barca, dar arbitrii nu observă acest fapt! Apropo de arbitraj, aseară domnul Stark a avut grijă să încline balanţa în favoarea catalanilor prin eliminarea lui Pepe, astfel destabilizând echipa lui Mourinho. Faultul asupra lui Alves nu a fost aşa dur, e clar că brazilianul a exagerat, dar oricum, dacă nu-l elimina pe Pepe, atunci sigur îl elimina pe Marcelo. Cum poţi să pui pe cineva să arbitreze acest meci, când acel cineva e fan declarat Messi? Arbitrul nu sa ridicat la nivelul unei semifinale Champions League! Foarte bine a zis Mourinho, şi eu sunt dezgustat de această lume a fotbalului şi de acest arbitraj pro Barcelona. Până când va fi aşa? Chiar nu se poate juca un meci împotriva „marii echipei” din Catalunya fără ca arbitrul să te dezavantajeze? Foarte bine a spus şi Adebayor: „"Fotbalul este un joc bărbătesc, dar de fiecare dată când jucăm împotriva Barcelonei, jucătorii se aruncă de fiecare dată când sunt atinşi. Oricând există contact fizic încep să se plângă, îşi pun mâinile pe feţe şi încep să se plângă. La fel fac şi fanii catalani şi antrenorul lor."

Corect, Barcelona e mai mult decât un club, e o gaşcă de simulatori, care cerşesc faulturi şi vor ca prin aceste „prestaţii magnifice” să fie recunoscuţi ca mari fotbalişti. Aşa vor ajunge şi fie uitaţi cât mai repede.

Dar asta e, meciul tur sa terminat, vom vedea în retur ce va fi, şi sper că Mourinho nu va avea dreptate cu declaraţia: „Ăştia ne omoară dacă marcăm pe Camp Nou.”

Ar trebui să vedem un meci de neuitat, şi mă refer aici la un spectacol fotbalistic, nu la scandal şi simulări, dar cred că nu vom vedea aşa ceva prea curând din moment ce marii jucători precum Raul şi Zidane nu mai evoluează la Real. Degeaba sunt prezenţi Cristiano Ronaldo şi Messi, ei sunt prea mediatizaţi şi ridicaţi la statului de zei ai fotbalului, din moment ce nu sunt aşa ceva. Într-adevăr sunt jucători buni, dar nu se apropie de geniul lui Zidane, Raul sau brazilianul Ronaldo.

Aşa se simulează în Catalunya:

Aşteptări de la noul sezon

Am aşteptat cu mare nerăbdare să înceapă noul sezon fotbalistic în Europa. Am urmărit cu mare atenţie schimburile de jucători, antrenori, manageri la clubuile cu pretenţii. După terminarea CM din Africa meciurile amicale nu mi-au putut alina setea de fotbalul adevărat, de cel spectaculos cum e cel din Champions League. În sfârşit a început şi adevăratul fotbal, cea mai prestigioasă competiţie intercluburi a debutat în 14 septembrie. Cu toate că primul gol marcat în acest sezon, a fost un autogol(Pasanen în meciul Werder-Tottenham) am fost foarte fericit, deoarece Realul meu, Realul nostru a debutat cu dreptul în Ligă. A fost un meci frumos, chiar dacă am câştigat doar cu 2-0 am arătat că suntem o echipă, dar nu încă o mare echipă. Totuşi, cei care au văzut meciul Real Madrid-Ajax, pot spune liniştit că au văzut fotbal, au asitat la un spectacol. Mourinho a transformat echipa, şi trăiesc cu speranţa că în acest sezon vom fi galactici. Ozil a fost fenomenal în acest meci, sper din tot sufletul că voi putea să-l compar cu dirijorul meu preferat Zidane. Deoarece de pre vremea lui, nu am văzut pe cineva să fie atât de sigur pe el, şi să dea aşa pase de la mijlocul terenului în sus. Din primul minut terenul a fost înclinat spre poarta lui Stekelenburg. Nu am avut emoţii, eram sigur că acest meci nu-l putem pierde.

Aşteptările mele de la acest sezon sunt normale, trebuie să trecem de „blestemul sferurilor” neapărat, trebuie să câştigăm campionatul, şi trebuie să câştigăm în El Classico. Băieţi nu mă dezamăgiţi, anul acesta e al vostru, e al nostru, al tuturor fanilor Real Madrid, la sfârşit, când tragem linie să putem spune că în acest sezon am îndeplinit toate obiectivele, şi să fim mândrii de strălucirea Galaxiei Albe!

Hala Madrid!

I-(Real)

Aseară din păcate am văzut meciul dintre Real Madrid şi Barcelona. Dar încă nu-mi vine să cred, că scorul a fost 2-6 pentru Barcelona. Speram că măcar în El Classico o să câştigăm, chiar dacă Barca va deveni campioană, Realul va câştiga eternul derby. Dar a fost o seară de coşmar, catalanii au năvălit peste madrilenii ca un taifun. După primul gol al meciului, marcat de Higuain speram, că va continua seria de neinvincibilitate a Realului, dar din păcate Henry, Puyol şi Messi au înscris de trei ori până la pauză. Începe repriza a doua, Ramos reduce din diferenţă, 2-3 pentru catalanii. Oare se poate, egalăm? Nu, în 2 minute Henry înscrie pentru 2-4. Mă rugam deja să se termine măcelul, dar mai saveam de aştepta până ajungeam la scorul de tenis 2-6 pentru Barcelona. Totuşi sunt de părere că de la Real, cel mai bun jucător a fost Casillas, cu toate că a luat 6 goluri, a scos multe mingi, şi scorul putea fi mult mai umilitor. După meci mă întreb eu, merită ca aceşti jucători de la Real să primească sume uriaşe de bani, să fie priviţi ca nişte idoli de mulţi tineri? Răspunsul este NU, singurul care merită să fie respectat este Casillas, dacă nu era el în poartă în multe meciuri Realul lua la goluri de nu putea duce. Deci ruşine băieţi, dacă nu eraţi îmbrăcaţi în alb, nici nu vă vedeam pe gazon, aşa măcar am văzut că sunt nişte „jaloane” albe pe gazon, printre care trec Messi şi Henry. Păi aşa umilinţă pe Bernabeu... nici nu ştii ce să mai spui după un asemenea meci. Are dreptate Casillas: „Nu avem de ce să ne cerem scuze, nu am omorât pe nimeni!” El chiar nu e vinovat pentru această înfrângere, dacă nu ai apărare, nu poţi scoate toate mingile, că nu poţi bloca toată poarta. Cu toată că scorul a fost cât a fost, pot să spun şi cred că sunteţi de acord cu mine, că în acest meci sa jucat fotbal cât pentru vreo 8, 9 derbyuri de la noi din ţară. Asta e nu ne putem compara cu campionatele puternice din Europa, degeaba spune Dumitru Dragomir că avem şi noi un campionat puternic şi frumos. Oricum nu mai e nimic de spus, scuze nu sunt, ar fi culmea să cauţi scuze la un asemenea scor, trebuie să recunosc că Barcelona anul acesta a fost peste Real, şi orice am face această înfrângere nu se poate uita. Game, Set, Campionat pentru Barcelona. Bravo lor...

Rezumatul meciului:

Mess(i)eraşi

Sâmbătă seara de la ora 23(ora României) sa disputat marele derby al Spaniei: El Classico. Pe o ploaie torenţială ambele echipe au intrat pe teren hotărâte să facă un meci mare, şi desigur să câştige. În ciuda ploii, gazonul de pe stadionul Camp Nou sa prezentat în condiţii excelente. Începe meciul, şi parcă madrilenii încă nu-şi dau seama de acest lucru, deoarece jucătorii echipei catalane sunt peste tot, domină tot terenul. Mingea parcă se lipeşte de picioare lui Messi, şi argentinianul trece de jucătorii Realului, ca de nişte jaloane. Drenthe încearcă să pătrundă pe partea stângă, dar degeaba, nu reuşeşte,nu se poate compara cu Roberto Carlos. Cât despre Sneijder, parcă nici nu e prezent pe gazon, e ca şi inexistent, pe flancul drept al echipei din Madrid. Barcelona are ocazie după ocazie, dar fundaşii madrileni se aruncă cu disperare în faţa mingii, şi Casillas, e un adevărat înger păzitor, în poarta Realului. Echipa din capitala Spaniei încearcă să înscrie pe contraatac, dar fundaşul olandez, Royston Drenthe ratează singur, cu portarul. Se înmulţesc ocaziile la poarta lui Casillas, dar prima repriză se încheie cu acelaşi scor cu care a început, adică 0-0. Începe repriza a doua, dar Realul nu arată ca în vremea când magicianul Zidane, era play-makerul echipei, cu toate că în primele zece minute ale reprizei secunde parcă au dominat mai mult. Se apropie finalul meciului, şi se vede că catalanii vor neapărat să câştige, antrenorul Guardiola, face o schimbare inspirată, în locul lui Gudjonsen, intră tânărul Sergio Busquets, care obţine un penalty în minutul 70, dar Casillas apără! Oare-şi revine Realul? Nu, degeaba face schimbări defensive, Juande Ramos, Barcelona deschide scorul cu puţin noroc, după un corner executat de Xavi, Eto’o înscrie. Madrilenii nu-şi revin, şi în prelungiri, Messi înscrie al doilea gol. Barcelona-Real Marid 2-0. Cu ajutorul acestei victorii, catalanii s-au distanţat la 12 puncte de Real Madrid, dar totuşi sunt de părere că, încă nu sa încheiat lupta pentru titlu în Spania, şi sa văzut în acest meci, că jucătorii Barcelonei, nu au reuşit chiar aşa un meci spectaculos, cum şi-au dorit, şi nu au putut obţine victoria chiar aşa uşor, ca în celelalte meciuri, când au câştigat la scor. Deci Barcelona a mai câştigat o luptă, dar mai e mult, până să câştige războiul.