Gala Laureaus 2015

Cei mai buni sportivi din 2014 vor fi recompensați în cadrul celebrei Gale Laureaus în Shanghai, pe 15 aprilie. Printre categoriile premiate găsim: sportivul anului, sportiva anului, echipa anului, revelația anului, revenirea anului dar vor fi premiați și sportivii cu dizabilități.

Au rămas 16! (Grupele Uefa Champions League în cifre)

Faza grupelor din Uefa Champions League s-a terminat, din cele 32 de echipe care au luat startul în grupe, 16 echipe au rămas în lupta pentru trofeul mult dorit. Oare nemţii de la Bayern Munchen reuşesc să-şi apere titlul, câştigă Real Madrid pentru a zecea oară Liga Campionilor, sau asistăm la o surpriză? Până la aflarea răspunsului, să vedem ce s-a întâmplat în faza grupelor:

Manchester United-Real Madrid 1-2! Hala Madrid!

Multă polemică, după returul dintre Manchester United şi Real Madrid. Cu toate că sunt fan Real Madrid, recunosc că Manchester a jucat mult mai bine ca echipa spaniolă, şi merita calificarea, dar aşa e în fotbal. Toată discuţia începe cu eliminarea lui Nani, şi pe bună dreptate, deoarece faza nu a fost extrem de clară.

Echipe de start in El Clasico

Echipele de start în El Clasico:

Sursă poză: AS

Real Madrid-FC Barcelona e live online pe: 12TV

Reţeta catalană, sau cum simulând ajungi în finală...

Barcelona s-a calificat în finala Uefa Champions League de pe Wembley. În al patrulea El Clasico din acest an, Real Madrid şi Barcelona au terminat la egalitate, scor 1-1, goluri marcate de Pedro şi Marcelo. Mulţi spun, că în sfârşit sa făcut dreptate, după ce anul trecut Interul, antrenat de Mourinho a trecut de Barcelona în semifinale, deoarece echipa italiană a practicat antifotbal. Nu sunt de acord cu ei. După părerea mea, cei care au practicat antifotbal în această semifinală dintre Real şi Barcelona, au fost catalanii. Cei de la Barcelona au demonstrat că sunt actori excelenţi şi nicidecum mari jucători. Aproape la orice contact Pedro şi Busquets se aruncau pe jos de parcă ar fi fost loviţi cu o bâtă. Aşa se face într-o semifinală de Uefa Champions League? Fotbalul spectacol a câştigat? Eu n-aş spune asta...sau simulări şi pasele la portar, pasele din jumătatea adversă înapoi în propria jumătate sunt considerate joc spectaculos? Aşa poţi să faci posesie când pasezi în propria jumătate şi aştepţi adversarul. Arbitrii în ambele meciuri au fost jalnici, şi au fost clar pro catalanii. Golul lui Higuain anulat, la faza în care Ronaldo a căzut şi „la faultat pe Mascherano”, henţ la Mascherano, dar neacordat în minutul 3 sunt greşeli grave ale arbitrului. La 1-0 pentru Real, meciul decurgea altfel, dar acum asta e, nu mai poţi schimba nimic. Oare cei de la Unicef, sunt mândrii, că sigla lor e pe tricoul purtat de jucători, care simulează şi cerşesc? Cât despre comentatorii de la TVR, care au fost patetici, şi au demonstrat că sunt fanii Barcelonei, să ştie şi ei că în timpul unui meci, ar trebui să fie obiectivi, şi nicidecum aşa cum au fost ei...

Pentru cei care-l consideră pe Messi, omul meciului şi pe Valdes portar mai bun ca Iker Casillas, vă anunţ, că portarul Realului a fost mai bun ca argentinianul şi e, clar cu zece clase peste Victor Valdes.

Într-adevăr, Realul nu a impresionat, nu au jucat un fotbal spectaculos, dar nici nu au simulat la aproape orice contact, nu săreau în jurul arbitrului pentru acordarea unui cartonaş adversarului, nu se tăvăleau pe gazon şi se ridicau rapid, după ce arbitrul acorda lovitură liberă. Da, cele enumerate aici, înseamnă antifotbal, asta e reţeta catalană! O reţetă care face de ruşine sportul rege şi fair-playul atât de mult promovat de Uefa, şi care nu ar trebui folosită niciodată!

Simulaţi în Catalunya!

După manşa tur din semifinalele Ligii Campioniilor, cei de la Barcelona au demonstrat că sunt actori excelenţi şi nicidecum mari jucători. Aproape la orice contact Pedro şi Busquets se aruncau pe jos de parcă ar fi fost loviţi cu o bâtă. Aşa se face într-o semifinală de Uefa Champions League? Dar ce vorbesc eu doar de meciul de aseară, păi au simulat atât în finala Cupei Spaniei, cât şi în meciul din campionat dintre cele două mari rivale. Fotbalul spectacol a câştigat? Eu n-aş spune asta...sau simulări şi pasele la portar, pasele din jumătatea adversă înapoi în propria jumătate sunt considerate joc spectaculos? Aşa poţi să faci posesie când pasezi în propria jumătate şi aştepţi adversarul. Dani Alves trebuia eliminat în fiecare dintre ultimele trei confruntări dintre Real şi Barca, dar arbitrii nu observă acest fapt! Apropo de arbitraj, aseară domnul Stark a avut grijă să încline balanţa în favoarea catalanilor prin eliminarea lui Pepe, astfel destabilizând echipa lui Mourinho. Faultul asupra lui Alves nu a fost aşa dur, e clar că brazilianul a exagerat, dar oricum, dacă nu-l elimina pe Pepe, atunci sigur îl elimina pe Marcelo. Cum poţi să pui pe cineva să arbitreze acest meci, când acel cineva e fan declarat Messi? Arbitrul nu sa ridicat la nivelul unei semifinale Champions League! Foarte bine a zis Mourinho, şi eu sunt dezgustat de această lume a fotbalului şi de acest arbitraj pro Barcelona. Până când va fi aşa? Chiar nu se poate juca un meci împotriva „marii echipei” din Catalunya fără ca arbitrul să te dezavantajeze? Foarte bine a spus şi Adebayor: „"Fotbalul este un joc bărbătesc, dar de fiecare dată când jucăm împotriva Barcelonei, jucătorii se aruncă de fiecare dată când sunt atinşi. Oricând există contact fizic încep să se plângă, îşi pun mâinile pe feţe şi încep să se plângă. La fel fac şi fanii catalani şi antrenorul lor."

Corect, Barcelona e mai mult decât un club, e o gaşcă de simulatori, care cerşesc faulturi şi vor ca prin aceste „prestaţii magnifice” să fie recunoscuţi ca mari fotbalişti. Aşa vor ajunge şi fie uitaţi cât mai repede.

Dar asta e, meciul tur sa terminat, vom vedea în retur ce va fi, şi sper că Mourinho nu va avea dreptate cu declaraţia: „Ăştia ne omoară dacă marcăm pe Camp Nou.”

Ar trebui să vedem un meci de neuitat, şi mă refer aici la un spectacol fotbalistic, nu la scandal şi simulări, dar cred că nu vom vedea aşa ceva prea curând din moment ce marii jucători precum Raul şi Zidane nu mai evoluează la Real. Degeaba sunt prezenţi Cristiano Ronaldo şi Messi, ei sunt prea mediatizaţi şi ridicaţi la statului de zei ai fotbalului, din moment ce nu sunt aşa ceva. Într-adevăr sunt jucători buni, dar nu se apropie de geniul lui Zidane, Raul sau brazilianul Ronaldo.

Aşa se simulează în Catalunya:

Aşteptări de la noul sezon

Am aşteptat cu mare nerăbdare să înceapă noul sezon fotbalistic în Europa. Am urmărit cu mare atenţie schimburile de jucători, antrenori, manageri la clubuile cu pretenţii. După terminarea CM din Africa meciurile amicale nu mi-au putut alina setea de fotbalul adevărat, de cel spectaculos cum e cel din Champions League. În sfârşit a început şi adevăratul fotbal, cea mai prestigioasă competiţie intercluburi a debutat în 14 septembrie. Cu toate că primul gol marcat în acest sezon, a fost un autogol(Pasanen în meciul Werder-Tottenham) am fost foarte fericit, deoarece Realul meu, Realul nostru a debutat cu dreptul în Ligă. A fost un meci frumos, chiar dacă am câştigat doar cu 2-0 am arătat că suntem o echipă, dar nu încă o mare echipă. Totuşi, cei care au văzut meciul Real Madrid-Ajax, pot spune liniştit că au văzut fotbal, au asitat la un spectacol. Mourinho a transformat echipa, şi trăiesc cu speranţa că în acest sezon vom fi galactici. Ozil a fost fenomenal în acest meci, sper din tot sufletul că voi putea să-l compar cu dirijorul meu preferat Zidane. Deoarece de pre vremea lui, nu am văzut pe cineva să fie atât de sigur pe el, şi să dea aşa pase de la mijlocul terenului în sus. Din primul minut terenul a fost înclinat spre poarta lui Stekelenburg. Nu am avut emoţii, eram sigur că acest meci nu-l putem pierde.

Aşteptările mele de la acest sezon sunt normale, trebuie să trecem de „blestemul sferurilor” neapărat, trebuie să câştigăm campionatul, şi trebuie să câştigăm în El Classico. Băieţi nu mă dezamăgiţi, anul acesta e al vostru, e al nostru, al tuturor fanilor Real Madrid, la sfârşit, când tragem linie să putem spune că în acest sezon am îndeplinit toate obiectivele, şi să fim mândrii de strălucirea Galaxiei Albe!

Hala Madrid!

La revedere Căpitane...

Sincer nici nu ştiu ce simt, când am aflat că Raul pleaca de la Real Madrid. E păcat, că pleacă, deoarece un simbol părăseşte cel mai cunoscut club de fotbal spaniol. Dar mă bucur pentru el, dacă rămânea nu juca titular, ci din când în când era introdus pe la sfârşitul meciurilor, şi EL nu merită aşa ceva. Cu toate că, nu de multe ori ne-a salvat după ce a fost introdus pe teren. Raul a câştigat cu Real, de şase ori campionatul, şi de trei ori Liga Campionilor. Urmărind conferinţa de presă, am văzut că Raul e un adevărat simbol pentru acest club. După ce a coborât pe gazon, să salute galeria, a semnat fiecare poză, carte, tricou sau eşarfă, nu a refuzat nimic. Sa văzut cât de mult a iubit şi iubeşte acest club, deoarece i-au dat lacrimilie, când picioarele i-au atins gazonul de pe Santiago Bernabeu. A fost aplaudat minute în şir, aşa au încercat cei prezenţi să-i mulţumească pentru tot ce a făcut pentru Real. Meciurile în care ai jucat au fost întotdeauna speciale, ai arătat cum trebuie să fie un adevărat căpitan, ai fost plin de ambiţie, de dăruire. Ai luptat ca un adevărat conducător pe câmpul de luptă, care pentru tine a fost terenul de fotbal. Nu te-am văzut niciodată să fi huiduit, niciodată nu ai renunţat, ai dat totul pe teren pentru echipa ta. Ai fost tânăr când ai început să joci pentru Real, dar cu toate că au trecut anii şi peste tine Căpitane, în fiecare meci ai dat dovadă de aceaşi ambiţie şi spirit de luptă. Din păcate prea puţini jucători au acest talent şi acestă dăruire pe care-l ai tu, şi sunt sigur că Realul nu va avea un căpitan aşa cum ai avut tu. Degeaba achiziţiile scumpe, nici un jucător nu se va dărui aşa cum o făceai tu pentru Real Madrid. Cu siguranţă îţi meriţi numele de Raul Madrid. Eşti o legendă vie, şi te vei întoarce la dragostea ta eternă, te vei întoarce la acest club, la acestă viaţă, deoarece aşa cum ai spus-o şi tu în ultima conferinţă de presă ca jucător al Realului: “Azi e prima zi din noua mea viaţă...” Nu-ţi spun Adio, ci doar La revedere, deoarece ştiu că te vei întoarce acasă Căpitane…

Gracias por todo Michel Salgado!

După zece ani petrecuţi pe Santiago Bernabeu, Michel Salgado se desparte de Real Madrid. Fundasul spaniol, era al treilea căpitan al Realului, după Raul şi Guti. Cotidianul spaniol Marca notează că, Salgado a fost anunţat de directorul sportiv al Realului, care l-a informat, că antrenorul Manuel Pellegrini nu mai are nevoie de el. Această veste tristă, a fost ca un şoc pentru fostul fundaş al Realului. La ultimul antrenament în tricoul Realului, jucătorul a fost foarte trist şi distant faţă de coechipieri. Fostul internaţional spaniol, s-a transferat la formaţia engleză Blackburn Rovers. Michel Salgado a ajuns la Real în 1999 de la Celta Vigo, pentru suma de 11 milioane de euro. Jucătorul s-a impus repede şi până la achiziţionarea lui Sergio Ramos, a fost titularul postului de fundaş dreapta al Realului. Michel Salgado are în palmares două Ligi ale Campionilor, două Cupe Intercontinentale, o Supercupă a Europei, două titluri de campion al Spaniei şi trei Supercupe ale Spaniei. Aseară la începutul meciului disputat de Real Madrid împotriva celor de la Rosenborg în cadrul cupei Santiago Bernabeu, Michel Salgado a avut parte de o despărţire emoţionantă de suporterii şi jucătorii Realului. El a intrat pe gazon în aplauzele jucătorilor şi al suporterilor, luându-şi rămas bun cu lacrimi în ochi. Suporterii „Los Blancos” l-au aplaudat minute în şir pe cel care a jucat aproape 300 de meciuri în tricoul Realului din Madrid. Gracias por todo Michel !

Scorul final al meciului dintre Real Madrid şi Rosenborg a fost de 4-0. Marcatorii fiind, Benzema(minutele 12 şi 27), Lassana Diarra(minutul 26) şi Raul(minutul 55).

Despărţirea de Real Madrid:
(sursa pozelor: www.realmadrid.com)

I-(Real)

Aseară din păcate am văzut meciul dintre Real Madrid şi Barcelona. Dar încă nu-mi vine să cred, că scorul a fost 2-6 pentru Barcelona. Speram că măcar în El Classico o să câştigăm, chiar dacă Barca va deveni campioană, Realul va câştiga eternul derby. Dar a fost o seară de coşmar, catalanii au năvălit peste madrilenii ca un taifun. După primul gol al meciului, marcat de Higuain speram, că va continua seria de neinvincibilitate a Realului, dar din păcate Henry, Puyol şi Messi au înscris de trei ori până la pauză. Începe repriza a doua, Ramos reduce din diferenţă, 2-3 pentru catalanii. Oare se poate, egalăm? Nu, în 2 minute Henry înscrie pentru 2-4. Mă rugam deja să se termine măcelul, dar mai saveam de aştepta până ajungeam la scorul de tenis 2-6 pentru Barcelona. Totuşi sunt de părere că de la Real, cel mai bun jucător a fost Casillas, cu toate că a luat 6 goluri, a scos multe mingi, şi scorul putea fi mult mai umilitor. După meci mă întreb eu, merită ca aceşti jucători de la Real să primească sume uriaşe de bani, să fie priviţi ca nişte idoli de mulţi tineri? Răspunsul este NU, singurul care merită să fie respectat este Casillas, dacă nu era el în poartă în multe meciuri Realul lua la goluri de nu putea duce. Deci ruşine băieţi, dacă nu eraţi îmbrăcaţi în alb, nici nu vă vedeam pe gazon, aşa măcar am văzut că sunt nişte „jaloane” albe pe gazon, printre care trec Messi şi Henry. Păi aşa umilinţă pe Bernabeu... nici nu ştii ce să mai spui după un asemenea meci. Are dreptate Casillas: „Nu avem de ce să ne cerem scuze, nu am omorât pe nimeni!” El chiar nu e vinovat pentru această înfrângere, dacă nu ai apărare, nu poţi scoate toate mingile, că nu poţi bloca toată poarta. Cu toată că scorul a fost cât a fost, pot să spun şi cred că sunteţi de acord cu mine, că în acest meci sa jucat fotbal cât pentru vreo 8, 9 derbyuri de la noi din ţară. Asta e nu ne putem compara cu campionatele puternice din Europa, degeaba spune Dumitru Dragomir că avem şi noi un campionat puternic şi frumos. Oricum nu mai e nimic de spus, scuze nu sunt, ar fi culmea să cauţi scuze la un asemenea scor, trebuie să recunosc că Barcelona anul acesta a fost peste Real, şi orice am face această înfrângere nu se poate uita. Game, Set, Campionat pentru Barcelona. Bravo lor...

Rezumatul meciului:

Un coşmar REAL pe Anfield Road

Marţi seara de la ora 21:45(ora României) pe Anfield Road, în returul optimilor Champions League, s-au întâlnit Liverpool şi Real Madrid, două echipe care au câştigat în total de 14 ori Liga Campionilor. Spanioli veneau cu speranţa de a întoarce rezultatul din tur, şi să obţină calificarea în sferturile competiţiei. Dar de multe ori socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, şi aşa au păţit şi cei de la Real. Fernando Torres, a ameninţat din primele minute poarta lui Real, când a dat mingea cu călcâiul printre picioarele lui Fabio Cannavaro, dar Casillas a respins cu un reflex extraordinar. Fundaşii lui Real sunt inexistenţi pe teren şi în minutul 12, acelaşi Torres deschide scorul. În minutul 28, Heinze atinge mingea cu umărul, şi arbitrul Frank de Bleeckere dictează penalty la semnalizarea tuşierului, iar Gerrard marchează din penalty. Speranţele Realului se micşorează, iar în minutul 47 se spulberă, când Steven Gerrard marchează al treilea gol al pentru Liverpool. Dar coşmarul nu se termină aici, deoarece în minutul 88, proaspăt introdusul Dossena fructifică un contraatac şcoală şi Liverpool spulberă Realul cu 4-0! Un rezultat la care nu prea mai ai ce spune, nici măcar scuze nu există. Realul a avut mare noroc cu Casillas, dacă nu era el în poarta spaniolilor, probabil şi ei ar fi primit 7 goluri ca cei de la Sporting în meciul cu Bayern. Părerea mea e, că arbitrul nu sa ridicat la nivelul meciului a luat multe decizi eronate, cum ar fi de exemplu la primul gol, când putea dicta fault în atac, deoarece Torres a pus mâna pe Pepe, şi nici acel penalty acordat, nu a prea fost penalty, În schimb pentru Real nu a dictat penalty la faza, când Raul a fost prins ca într-o menghină de fundaşii „cormoraniilor”. Oricum la acest scor nu mai ai ce scuze să găseşti. Adevărul e că Realul nu a jucat mai nimic, fundaşii Realului, au fost depăşiţi la mai toate fazele de atac, se vede că italianul Cannavaro are deja o vârstă destul de înaintată pentru o competiţie de aşa mare valoare. Încă o observaţie de a mea este, că celor de la Real le lipseşte clar o minte limpede de la mijlocul terenului, un play-maker adevărat, care să dirijeze atacurile echipei. Singurul jucător de valoare din acest meci al Realului a fost portarul Casillas, care a salvat de multe ori Realul. Dacă nu era el, în multe meciuri echipa era umilită. Se vede, că majoritatea jucătorilor joacă pentru bani, şi nu pentru club, pentru emblema, blazonul clubului, multora nu le pasă de fenomenul Real Madrid, pentru ei contează doar banii...

Următoarele poze vorbesc de la sine:

Sursa pozelor este: Uefa.com

Raul...Madrid

Raul Gonzalez, sau Raul Madrid, cum e alintat de suporterii Realului din Madrid. E golgheterul all-time din Champions League cu 64 de reuşite. Momentan e pe locul şase în clasamentul celor mai multe partide disputate vreodată de un fotbalist în Primera Division. Joacă de 15 ani la Real Madrid, şi atenţie în aceşti ani niciodată nu a primit un cartonaş roşu! Chiar dacă mulţi în contestă pe Raul, el demonstrează meci de meci, că e un jucător de fotbal, care nu e interesat numai de bani, ci şi de performanţă, şi iubeşte cu adevărat clubul la care evoluează, dovadă fiind aceşti în care a fost alături clubul din capitala Spaniei şi la bine şi la rău. În ultimul meci, împotriva celor de la Numancia, Raul a reuşit să egaleze recordul lui Di Stefano, care a înscris tot 307 goluri pentru Real. E cu siguranţă, unul dintre cei mai emblematici jucători din istoria fotbalului spaniol şi o legendă vie pentru milioanele de suporteri ai Realului!

Raul după golul cu numărul 307
Sursa: Marca