La revedere Căpitane...

Sincer nici nu ştiu ce simt, când am aflat că Raul pleaca de la Real Madrid. E păcat, că pleacă, deoarece un simbol părăseşte cel mai cunoscut club de fotbal spaniol. Dar mă bucur pentru el, dacă rămânea nu juca titular, ci din când în când era introdus pe la sfârşitul meciurilor, şi EL nu merită aşa ceva. Cu toate că, nu de multe ori ne-a salvat după ce a fost introdus pe teren. Raul a câştigat cu Real, de şase ori campionatul, şi de trei ori Liga Campionilor. Urmărind conferinţa de presă, am văzut că Raul e un adevărat simbol pentru acest club. După ce a coborât pe gazon, să salute galeria, a semnat fiecare poză, carte, tricou sau eşarfă, nu a refuzat nimic. Sa văzut cât de mult a iubit şi iubeşte acest club, deoarece i-au dat lacrimilie, când picioarele i-au atins gazonul de pe Santiago Bernabeu. A fost aplaudat minute în şir, aşa au încercat cei prezenţi să-i mulţumească pentru tot ce a făcut pentru Real. Meciurile în care ai jucat au fost întotdeauna speciale, ai arătat cum trebuie să fie un adevărat căpitan, ai fost plin de ambiţie, de dăruire. Ai luptat ca un adevărat conducător pe câmpul de luptă, care pentru tine a fost terenul de fotbal. Nu te-am văzut niciodată să fi huiduit, niciodată nu ai renunţat, ai dat totul pe teren pentru echipa ta. Ai fost tânăr când ai început să joci pentru Real, dar cu toate că au trecut anii şi peste tine Căpitane, în fiecare meci ai dat dovadă de aceaşi ambiţie şi spirit de luptă. Din păcate prea puţini jucători au acest talent şi acestă dăruire pe care-l ai tu, şi sunt sigur că Realul nu va avea un căpitan aşa cum ai avut tu. Degeaba achiziţiile scumpe, nici un jucător nu se va dărui aşa cum o făceai tu pentru Real Madrid. Cu siguranţă îţi meriţi numele de Raul Madrid. Eşti o legendă vie, şi te vei întoarce la dragostea ta eternă, te vei întoarce la acest club, la acestă viaţă, deoarece aşa cum ai spus-o şi tu în ultima conferinţă de presă ca jucător al Realului: “Azi e prima zi din noua mea viaţă...” Nu-ţi spun Adio, ci doar La revedere, deoarece ştiu că te vei întoarce acasă Căpitane…

Instigare sau nu la violenţă?

Violenţa şi agresivitatea sunt fenomene care se completează şi care generează o serie de consecinţe negative şi distructive asupra structurii şi stabilităţii sociale şi provoacă stări demoralizatoare şi de insecuritate. Cauzele violenţei sunt diversificate, de multe ori fiind alimentate de dificultăţi economice, sărăcie, inegalităţi, sport etc. Fenomenul de violenţă se regăseşte în toată lumea, dar creşterea actelor de violenţă este mai accentuată în fostele ţări comuniste.

Mass-media are o influenţă foarte mare asupra populaţiei, nu numai informează, ci şi influenţează. Sunt foarte multe emisiuni televizate care oferă aproape zilnic modele de agresiune verbală şi fizică.

Nu putem nega, că violenţa face parte din viaţa de zi cu zi, dar sunt multe, enorm de multe surse media care ne amintesc asta. Putem vedea subiecte de primă pagină, ştiri care încep cu acte de violenţă. Senzaţionalul contează şi din acest motiv majoritatea redactorilor, producătorilor exploatează slăbiciunea publicului şi nu se sfiiesc să publice astfel de materiale. Cu astfel de subiecte jurnalişti îşi câştigă existenţa, desigur aici nu mă refer la toţi jurnaliştii, dar sunt tot mai puţini aceia care practică jurnalism de calitate. Nu de puţine ori am citit articole fără un conţinut substanţial de informaţii, dar care au fost publicate doar să atragă cititori, cumpărători. Dacă se întâmplă ceva mai grav, deja se fac emisiuni speciale şi apar diferite ipoteze despre atacuri teroriste, atentate cu bombe etc. Ca la final să aflăm că nu a fost nici pe jumătate atât de grav, cu au prezentat cei din mass-media. În aceste momente se uită de codul etic şi deontologic al jurnalistului? Se uită de legile care spun că: jurnalistul este dator să caute, să respecte şi să comunice faptele aşa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile. În relatarea faptelor şi a opiniilor, jurnalistul va acţiona cu bună-credinţă. Jurnalistul este dator să respecte prezumţia de nevinovăţie. Informaţia trebuie clar delimitată de opinie.

De multe ori se uită acest cod, şi se publică articole în care informaţiile nu sunt verificare din trei surse, aşa cum se cere. De câţiva ani putem observa o degradare a presei sportive. Fuga după audienţă, după rating duce la această degradare. În variantele online ale ziarelor sportive putem observa lipsa totală a etici şi a deontologiei profesionale. Titlurile multor articole incită la ură, la violenţă, ca să nu mai vorbim de comentariile cititorilor la majoritatea articolelor. Moderarea comentariilor de cele mai multe ori lipseşte, şi în acest fel oricine poate să dea frâu liber imaginaţiei şi să-şi prezinte cele mai extremiste idei.


Un exemplu concret este meciul din Cupa Uefa de anul trecut dintre Steaua Bucureşti şi Ujpest Budapesta, când cei de la siteul sport.ro au pus ca titlu: „Dinamoviştii, alianţă cu Steaua contra suporterilor lui Ujpest: Le dăm foc!”

Cu astfel de titluri nu putem spune că suntem jurnalişti care respectă etica profesională, deoarece e clar că astfel de titluri atrag cititori dar incită la violenţă şi la ură. Cum era de aşteptat după mai multe astfel de articole pe stadion au fost bătăi între suporteri şi au apărut multe bannere rasiste. Astfel de articole nu fac cinste sportului, nu fac cinste fotbalului, nu fac cinste jurnalismului, deoarece cei de la UEFA au ca slogan RESPECT, şi cer jucătorilor, spectatorilor să respecte etnia, diferenţa, fair-playul. Dar din păcate cu astfel de contre din partea unor jurnalişti, mai bine zis pseudo-jurnalişti să nu ne aşteptăm la mai mult respect din partea acelor cititori care merg la un meci de fotbal după ce citesc aceste articole, care conţin desigur şi minciuni. Un alt exemplu al relatărilor sportive extremiste sunt câteva articole despre CFR Cluj. Presa a fost acea care a reactivat conflictul dintre români şi maghiari. Jurnaliştii au fost cei care au numit echipa din Gruia, echipă de
mercenari, că nu este reprezentata României, din moment ce nu joacă mulţi români acolo, declaraţie dată şi de antrenorul Mircea Lucescu. Mă întreb eu, cumva CFR-ul e naţionala României, trebuie să joace neapărat 11 români acolo? Răspunsul logic, şi clar e că NU. Câte şi câte cluburi din fotbalul european au străini în loturile lor, şi în ţările respective nu sunt acuzaţi din acest motiv. Dar la noi e altfel, aici e vorba despre interese, despre bani, despre rivalitate dusă în extreme, etc.

În zilele noaste de cele mai multe ori mass-media devine un instrument al violenţei. Agresiunea informaţială ce apare în media e în contradicţie cu Codul etic şi deontologic al jurnalistului, şi ce se practică de mulţi, nu e altceva decât jurnalism iresponsabil!

Au câştigat! Se aude frustraţilor?

CFR Cluj a câştigat al doilea titlu de campioană din istoria clubului şi au şanse să câştige şi cupa României. OK, să trecem peste bucuria cauzată de câştigarea campionatului.(Bucurie unora...nervi, tristeţe şi frustrare altora)
De ce e această echipă atât de urâtă? Cu ce au greşit aceşti oameni, de domnul Iancu din Timişoara îi atacă non-stop, da aproape non-stop se leagă de clujeni! Azi am văzut şi o declaraţie dată de „domnul Jiji” că nu mai pot să scriu fără ghilimele, în ultimul timp nu prea mai e domn dânsul, prea jigneşte el pe toată lumea, şi se crede deasupra tuturor. Spuneţi domnilor patroni, cu ce au greşit clujenii? Ar trebui ca Paszkányi să jignească la fel ca voi, Mureşan să înjure oamenii cum face Becali? Adevărul e că Mureşan, Iuliu Mureşan sa schimbat în ultimii 2 ani, a început să dea şi el declaraţii aşa de prima pagină pentru ziarele de sport-cancan din România, că nu pot să le numesc doar ziare de sport. Mai ales variantele on-line ale acestor ziare câteodată au nişte articole demne de Cancan.
Când văd... că în comentarii majoritatea cititorilor se leagă de istoria Transilvaniei şi de contrastele româno-maghiare mi se face scârbă de acele siteuri şi mă gândesc oare au moderatorii? Cred că majoritatea cititorilor sunt copii frustraţi cu acces limitat la internet şi care intră pe aceste siteuri şi sub protecţia anonimatului se dau mari cunoscători ai sportului şi al istoriei. Hmm aş face o emisiune la care aş invita câţiva „comentatori” consacraţi să văd cum se descurcă în direct, dacă sunt puşi să facă un test de cultură generală.
Nu în ultimul rând văd că mulţi se leagă şi de galeria CFR-ului. E o echipă mai nouă să spunem aşa, nu au chiar aşa mulţi suporteri cum au Steaua, Timişoara şi Craiova, dar au şi ei câteva sute de suporteri. Mulţi spun că.... ehh CFR nu are galerie. Părerea mea e că AU GALERIE, dar una mai civilizată. Ar trebui să înjure şi ei, să se bată, să distrugă stadionul? Asta e sunt mai civilizaţi şi gata, la fel cum sunt şi conducerea şi jucătorii.
Au investit şi au făcut performanţă în scurt timp după promovare. Ce urmează nu ştiu, dar momentan ştiu că unii sunt frustraţi şi nu mai ştiu cum să atace echipa din Gruia. Asta e băieţii, au câştigat campionatul şi poate, poate şi cupa. Dacă nu vă convine, aveţi o şansă în campionatul viitor, până atunci urmăriţi echipa clujeană la televizor în grupele Champions League!

Jurnalismul sportiv de la noi

Sportul, domeniul cu cea mai rapidă dezvoltare în mass-media, nu mai este exilat în ultimele pagini ale ziarelor. În România cele mai cunoscute ziare de sport sunt Gazeta Sporturilor şi Prosport.
Gazeta Sporturilor este cel mai vechi şi longeviv ziar de sport din România. A fost înfiinţat în 1924, dar după apariţia comunismului a fost desfiinţat şi înlocuit cu ziarul Sportul. Vechiul nume şi l-a reluat în 1990. A fost printre primele ziare privatizate din ţară dup 1990. Începând cu anul 1996 acordă titlul de Cel mai bun fotbalist român al anului. Actualmente face parte din trustul Intact.
Prosport este un ziar sportiv, ce aparţine de trustul MediaPro. În unele regiuni ale ţării sunt publicate ediţii ProSport locale adaptate interesului cititorilor din respectivele zone. Articolele în majoritate sunt dedicate fotbalului, dar orice alt eveniment sportiv important poate fi regăsit în paginile ziarului. Ziarul a fost înfiinţat de trustul MediaPro în anul 1997.
Există o rivalitate mare între cele două ziare. De exemplu ambele au bloguri unde pot publica persoane care doresc să devină jurnalişti sportivi. Dar cei de la Gazeta Sporturilor chiar verifică articolele scrise de persoanele care deţin un blog la ei şi dacă văd un articol reuşit e publicat pe site, sau chiar în varianta tipărită a ziarului.
Dar să trecem de la ziare la televiziuni. Mulţi se întreabă de ce nu apare campionatul românesc în cunoscuta emisiune Eurogoals de pe Eurosport. Răspunsul a fost dat de unul dintre jurnalişti sportivi din ţară, şi sunt total de acord cu el.
La noi se face din ce în ce mai puţin jurnalism sportiv. Accentul e pe senzaţional pe scandal. Personaje precum Gigi Becali sau iubitele sportivilor ţin primele pagini ale ziarelor sau sunt subiectul principal al emisiunilor sportive. Desigur cei care sunt producătorii acestor emisiuni, fac în aşa fel încât emisiunea să conţină şi informaţii din sport, dar accentul oricum e pe senzaţional. Apar titluri: Gig Becali şi-a cumpărat ceas unicat, Tănase prins din nou în club alături de bomba sexy. Cu aceste titluri şi genul acesta de ştiri care apar în ziare de sport nu poţi avea pretenţii să apari într-o emisiune cum e cea menţionată mai sus de pe canalul Eurosport, o televiziune serioasă care se ocupă doar de sport.
Desigur nu putem compara bugetul televiziunilor din România cu cele din străinătate, dar şi cu bugetele actuale, dacă vrei poţi face jurnalism sportiv de calitate, dar părerea mea e, că la noi nu se vrea din păcate.

Happy New Year !!!

La Mulţi Ani tuturor, să avem un an 2010 de excepţie. Să fim sănătoşi şi fericiţi, că restul vine de la sine.

An Nou Fericit !

LA MULTI ANI, 2010!!!

StirileProTV.ro

Gracias por todo Michel Salgado!

După zece ani petrecuţi pe Santiago Bernabeu, Michel Salgado se desparte de Real Madrid. Fundasul spaniol, era al treilea căpitan al Realului, după Raul şi Guti. Cotidianul spaniol Marca notează că, Salgado a fost anunţat de directorul sportiv al Realului, care l-a informat, că antrenorul Manuel Pellegrini nu mai are nevoie de el. Această veste tristă, a fost ca un şoc pentru fostul fundaş al Realului. La ultimul antrenament în tricoul Realului, jucătorul a fost foarte trist şi distant faţă de coechipieri. Fostul internaţional spaniol, s-a transferat la formaţia engleză Blackburn Rovers. Michel Salgado a ajuns la Real în 1999 de la Celta Vigo, pentru suma de 11 milioane de euro. Jucătorul s-a impus repede şi până la achiziţionarea lui Sergio Ramos, a fost titularul postului de fundaş dreapta al Realului. Michel Salgado are în palmares două Ligi ale Campionilor, două Cupe Intercontinentale, o Supercupă a Europei, două titluri de campion al Spaniei şi trei Supercupe ale Spaniei. Aseară la începutul meciului disputat de Real Madrid împotriva celor de la Rosenborg în cadrul cupei Santiago Bernabeu, Michel Salgado a avut parte de o despărţire emoţionantă de suporterii şi jucătorii Realului. El a intrat pe gazon în aplauzele jucătorilor şi al suporterilor, luându-şi rămas bun cu lacrimi în ochi. Suporterii „Los Blancos” l-au aplaudat minute în şir pe cel care a jucat aproape 300 de meciuri în tricoul Realului din Madrid. Gracias por todo Michel !

Scorul final al meciului dintre Real Madrid şi Rosenborg a fost de 4-0. Marcatorii fiind, Benzema(minutele 12 şi 27), Lassana Diarra(minutul 26) şi Raul(minutul 55).

Despărţirea de Real Madrid:
(sursa pozelor: www.realmadrid.com)

Joacă printre îngeri...

Sâmbătă încă un fotbalist tânăr a trecut în nefiinţă. Este vorba despre Daniel Jarque, căpitanul celor de la Espanyol Barcelona. Fostul jucător de fotbal, a decedat pe data de 8 august 2009, în urma unei crize cardiace. Dani Jarque se afla în Italia, în cantonament cu echipa sa şi a suferit un infarct în timp ce vorbea la telefon cu prietena sa. A fost transportat de urgenţă la spital, dar medicii nu au reuşit să-l resusciteze. Clubul spaniol a încheiat mai repede cantonamentul şi au plecat înapoi spre Barcelona, dar fără trupul neînsufleţit al căpitanului, deoarece ceva încă nu au fost îndeplinite formalităţile. Jucătorii şi suporterii clubului Espanyol vor să retragă numărul 21 purtat de Daniel Jarque, şi vor ca numele noului stadion să poarte numele celui care până sâmbătă a fost căpitanul echipei. Mai multe persoane din lumea fotbalului şi-au exprimat tristeţea la aflarea veştii:
„Îmi este greu să cred că aşa ceva s-a întâmplat. Jarque era o persoană deosebită şi un profesionist incredibil. Era fericit pentru că urma să devină tată. Iubea clubul Espanyol, era încântat că a devenit căpitan şi urma să conducă echipa pe noul stadion”, a spus preşedintele lui Espanyol Barcelona, Daniel Sanchez Llibre.
“Este un moment trist şi toate gândurile şi rugăciunile noastre se întreaptă către familia şi prietenii lui Daniel Jarque”, a declarat antrenorul spaniol al lui Liverpool, Rafael Benitez.
„Suntem alături de familia lui şi de suporterii echipei în aceste momente dure. Am aflat cu un minut înainte de decesul colegului nostru şi în calitate de căpitan al lui Real Madrid, îmi exprim cele mai sincere condoleanţe. Această veste ne-a consternate”, a spus Raul în cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc în Statele Unite.
Dar oare ce cauza acestor decese, din ce în ce mai frecvente? Drogurile, efortul prea mare, ceva medicamente? Dacă ne uităm bine peste statistici putem observa că în ultimii ani, foarte mulţi tineri fotbalişti au decedat, şi părerea mea e că nu e ceva normal, ca ei să moară aşa tineri.

În septembrie 1996, în Franţa, doi fotbalişti amatori au murit în aceeaşi zi, din cauza infarctului: Franck Sarrabayrouse de 25 de ani, şi William Disciullo de 29 de ani. În 1999, Ştefan Vrăbiouru în vârstă de 23 de ani, jucătorul lui Astra Ploieşti, a suferit o hemoragie în timpul meciului cu Rapid, şi a murit în drum spre spital. În 5 octombrie 2000, dinamovistul Cătălin Hâldan, a suferit un accident vascular în timpul meciului cu SN Olteniţa, decesul fiind constata de medici la spital. În 2003, la Cupa Confederaţiilor, în minutul 73 al meciului Camerun-Columbia, Marc-Vivien Foe în vârstă de 28 de ani, a decedat din cauza unui infarct. În 2004, jucătorul maghiar al clubului Benfica Lisabona, Fehér Miklós, a decedat în timpul meciului jucat împotriva celor de la Vitoria Guimaraes. În 2007, în minutul 35, al meciului Sevilla-Getafe mijlocaşul echipei gazde FC Sevilla, Antonio Puerta a leşinat, dar a colegii şi medicii l-au ajutat să-şi revină, a părăsit terenul, dar a leşinat din nou la vestiare, şi a fost transportat la spital. În următoarele 2 zile, Puerta a suferit cinci stopuri cardiace, starea sa s-a agravat şi jucătorul de 22 de ani a decedat. Iar acum a urmat Dani Jarque...
Păcat mare păcat, că aceşti tineri talentaţi ne părăsesc aşa devreme. Cauza, deceselor de cele mai multe ori e infarctul, dar ce cauzează infarctul, cine ştie? Oare să punem întrebarea cine urmează? DA, din păcate trebuie pusă, deoarece se întâmplă multe prea des, şi e logic să te gândeşti că i se poate întâmpla oricui.

Odihniţi-vă în pace, voi deja jucaţi printre îngeri, şi din tribuna cerească priviţi meciurile echipelor unde aţi început să jucaţi şi de unde aţi plecat definitiv.

Descansa en paz Dani Jarque !