Instigare sau nu la violenţă?

Violenţa şi agresivitatea sunt fenomene care se completează şi care generează o serie de consecinţe negative şi distructive asupra structurii şi stabilităţii sociale şi provoacă stări demoralizatoare şi de insecuritate. Cauzele violenţei sunt diversificate, de multe ori fiind alimentate de dificultăţi economice, sărăcie, inegalităţi, sport etc. Fenomenul de violenţă se regăseşte în toată lumea, dar creşterea actelor de violenţă este mai accentuată în fostele ţări comuniste.

Mass-media are o influenţă foarte mare asupra populaţiei, nu numai informează, ci şi influenţează. Sunt foarte multe emisiuni televizate care oferă aproape zilnic modele de agresiune verbală şi fizică.

Nu putem nega, că violenţa face parte din viaţa de zi cu zi, dar sunt multe, enorm de multe surse media care ne amintesc asta. Putem vedea subiecte de primă pagină, ştiri care încep cu acte de violenţă. Senzaţionalul contează şi din acest motiv majoritatea redactorilor, producătorilor exploatează slăbiciunea publicului şi nu se sfiiesc să publice astfel de materiale. Cu astfel de subiecte jurnalişti îşi câştigă existenţa, desigur aici nu mă refer la toţi jurnaliştii, dar sunt tot mai puţini aceia care practică jurnalism de calitate. Nu de puţine ori am citit articole fără un conţinut substanţial de informaţii, dar care au fost publicate doar să atragă cititori, cumpărători. Dacă se întâmplă ceva mai grav, deja se fac emisiuni speciale şi apar diferite ipoteze despre atacuri teroriste, atentate cu bombe etc. Ca la final să aflăm că nu a fost nici pe jumătate atât de grav, cu au prezentat cei din mass-media. În aceste momente se uită de codul etic şi deontologic al jurnalistului? Se uită de legile care spun că: jurnalistul este dator să caute, să respecte şi să comunice faptele aşa cum acestea pot fi cunoscute prin verificări rezonabile. În relatarea faptelor şi a opiniilor, jurnalistul va acţiona cu bună-credinţă. Jurnalistul este dator să respecte prezumţia de nevinovăţie. Informaţia trebuie clar delimitată de opinie.

De multe ori se uită acest cod, şi se publică articole în care informaţiile nu sunt verificare din trei surse, aşa cum se cere. De câţiva ani putem observa o degradare a presei sportive. Fuga după audienţă, după rating duce la această degradare. În variantele online ale ziarelor sportive putem observa lipsa totală a etici şi a deontologiei profesionale. Titlurile multor articole incită la ură, la violenţă, ca să nu mai vorbim de comentariile cititorilor la majoritatea articolelor. Moderarea comentariilor de cele mai multe ori lipseşte, şi în acest fel oricine poate să dea frâu liber imaginaţiei şi să-şi prezinte cele mai extremiste idei.


Un exemplu concret este meciul din Cupa Uefa de anul trecut dintre Steaua Bucureşti şi Ujpest Budapesta, când cei de la siteul sport.ro au pus ca titlu: „Dinamoviştii, alianţă cu Steaua contra suporterilor lui Ujpest: Le dăm foc!”

Cu astfel de titluri nu putem spune că suntem jurnalişti care respectă etica profesională, deoarece e clar că astfel de titluri atrag cititori dar incită la violenţă şi la ură. Cum era de aşteptat după mai multe astfel de articole pe stadion au fost bătăi între suporteri şi au apărut multe bannere rasiste. Astfel de articole nu fac cinste sportului, nu fac cinste fotbalului, nu fac cinste jurnalismului, deoarece cei de la UEFA au ca slogan RESPECT, şi cer jucătorilor, spectatorilor să respecte etnia, diferenţa, fair-playul. Dar din păcate cu astfel de contre din partea unor jurnalişti, mai bine zis pseudo-jurnalişti să nu ne aşteptăm la mai mult respect din partea acelor cititori care merg la un meci de fotbal după ce citesc aceste articole, care conţin desigur şi minciuni. Un alt exemplu al relatărilor sportive extremiste sunt câteva articole despre CFR Cluj. Presa a fost acea care a reactivat conflictul dintre români şi maghiari. Jurnaliştii au fost cei care au numit echipa din Gruia, echipă de
mercenari, că nu este reprezentata României, din moment ce nu joacă mulţi români acolo, declaraţie dată şi de antrenorul Mircea Lucescu. Mă întreb eu, cumva CFR-ul e naţionala României, trebuie să joace neapărat 11 români acolo? Răspunsul logic, şi clar e că NU. Câte şi câte cluburi din fotbalul european au străini în loturile lor, şi în ţările respective nu sunt acuzaţi din acest motiv. Dar la noi e altfel, aici e vorba despre interese, despre bani, despre rivalitate dusă în extreme, etc.

În zilele noaste de cele mai multe ori mass-media devine un instrument al violenţei. Agresiunea informaţială ce apare în media e în contradicţie cu Codul etic şi deontologic al jurnalistului, şi ce se practică de mulţi, nu e altceva decât jurnalism iresponsabil!

Jurnalismul sportiv de la noi

Sportul, domeniul cu cea mai rapidă dezvoltare în mass-media, nu mai este exilat în ultimele pagini ale ziarelor. În România cele mai cunoscute ziare de sport sunt Gazeta Sporturilor şi Prosport.
Gazeta Sporturilor este cel mai vechi şi longeviv ziar de sport din România. A fost înfiinţat în 1924, dar după apariţia comunismului a fost desfiinţat şi înlocuit cu ziarul Sportul. Vechiul nume şi l-a reluat în 1990. A fost printre primele ziare privatizate din ţară dup 1990. Începând cu anul 1996 acordă titlul de Cel mai bun fotbalist român al anului. Actualmente face parte din trustul Intact.
Prosport este un ziar sportiv, ce aparţine de trustul MediaPro. În unele regiuni ale ţării sunt publicate ediţii ProSport locale adaptate interesului cititorilor din respectivele zone. Articolele în majoritate sunt dedicate fotbalului, dar orice alt eveniment sportiv important poate fi regăsit în paginile ziarului. Ziarul a fost înfiinţat de trustul MediaPro în anul 1997.
Există o rivalitate mare între cele două ziare. De exemplu ambele au bloguri unde pot publica persoane care doresc să devină jurnalişti sportivi. Dar cei de la Gazeta Sporturilor chiar verifică articolele scrise de persoanele care deţin un blog la ei şi dacă văd un articol reuşit e publicat pe site, sau chiar în varianta tipărită a ziarului.
Dar să trecem de la ziare la televiziuni. Mulţi se întreabă de ce nu apare campionatul românesc în cunoscuta emisiune Eurogoals de pe Eurosport. Răspunsul a fost dat de unul dintre jurnalişti sportivi din ţară, şi sunt total de acord cu el.
La noi se face din ce în ce mai puţin jurnalism sportiv. Accentul e pe senzaţional pe scandal. Personaje precum Gigi Becali sau iubitele sportivilor ţin primele pagini ale ziarelor sau sunt subiectul principal al emisiunilor sportive. Desigur cei care sunt producătorii acestor emisiuni, fac în aşa fel încât emisiunea să conţină şi informaţii din sport, dar accentul oricum e pe senzaţional. Apar titluri: Gig Becali şi-a cumpărat ceas unicat, Tănase prins din nou în club alături de bomba sexy. Cu aceste titluri şi genul acesta de ştiri care apar în ziare de sport nu poţi avea pretenţii să apari într-o emisiune cum e cea menţionată mai sus de pe canalul Eurosport, o televiziune serioasă care se ocupă doar de sport.
Desigur nu putem compara bugetul televiziunilor din România cu cele din străinătate, dar şi cu bugetele actuale, dacă vrei poţi face jurnalism sportiv de calitate, dar părerea mea e, că la noi nu se vrea din păcate.