Gracias por todo Michel Salgado!

După zece ani petrecuţi pe Santiago Bernabeu, Michel Salgado se desparte de Real Madrid. Fundasul spaniol, era al treilea căpitan al Realului, după Raul şi Guti. Cotidianul spaniol Marca notează că, Salgado a fost anunţat de directorul sportiv al Realului, care l-a informat, că antrenorul Manuel Pellegrini nu mai are nevoie de el. Această veste tristă, a fost ca un şoc pentru fostul fundaş al Realului. La ultimul antrenament în tricoul Realului, jucătorul a fost foarte trist şi distant faţă de coechipieri. Fostul internaţional spaniol, s-a transferat la formaţia engleză Blackburn Rovers. Michel Salgado a ajuns la Real în 1999 de la Celta Vigo, pentru suma de 11 milioane de euro. Jucătorul s-a impus repede şi până la achiziţionarea lui Sergio Ramos, a fost titularul postului de fundaş dreapta al Realului. Michel Salgado are în palmares două Ligi ale Campionilor, două Cupe Intercontinentale, o Supercupă a Europei, două titluri de campion al Spaniei şi trei Supercupe ale Spaniei. Aseară la începutul meciului disputat de Real Madrid împotriva celor de la Rosenborg în cadrul cupei Santiago Bernabeu, Michel Salgado a avut parte de o despărţire emoţionantă de suporterii şi jucătorii Realului. El a intrat pe gazon în aplauzele jucătorilor şi al suporterilor, luându-şi rămas bun cu lacrimi în ochi. Suporterii „Los Blancos” l-au aplaudat minute în şir pe cel care a jucat aproape 300 de meciuri în tricoul Realului din Madrid. Gracias por todo Michel !

Scorul final al meciului dintre Real Madrid şi Rosenborg a fost de 4-0. Marcatorii fiind, Benzema(minutele 12 şi 27), Lassana Diarra(minutul 26) şi Raul(minutul 55).

Despărţirea de Real Madrid:
(sursa pozelor: www.realmadrid.com)

Joacă printre îngeri...

Sâmbătă încă un fotbalist tânăr a trecut în nefiinţă. Este vorba despre Daniel Jarque, căpitanul celor de la Espanyol Barcelona. Fostul jucător de fotbal, a decedat pe data de 8 august 2009, în urma unei crize cardiace. Dani Jarque se afla în Italia, în cantonament cu echipa sa şi a suferit un infarct în timp ce vorbea la telefon cu prietena sa. A fost transportat de urgenţă la spital, dar medicii nu au reuşit să-l resusciteze. Clubul spaniol a încheiat mai repede cantonamentul şi au plecat înapoi spre Barcelona, dar fără trupul neînsufleţit al căpitanului, deoarece ceva încă nu au fost îndeplinite formalităţile. Jucătorii şi suporterii clubului Espanyol vor să retragă numărul 21 purtat de Daniel Jarque, şi vor ca numele noului stadion să poarte numele celui care până sâmbătă a fost căpitanul echipei. Mai multe persoane din lumea fotbalului şi-au exprimat tristeţea la aflarea veştii:
„Îmi este greu să cred că aşa ceva s-a întâmplat. Jarque era o persoană deosebită şi un profesionist incredibil. Era fericit pentru că urma să devină tată. Iubea clubul Espanyol, era încântat că a devenit căpitan şi urma să conducă echipa pe noul stadion”, a spus preşedintele lui Espanyol Barcelona, Daniel Sanchez Llibre.
“Este un moment trist şi toate gândurile şi rugăciunile noastre se întreaptă către familia şi prietenii lui Daniel Jarque”, a declarat antrenorul spaniol al lui Liverpool, Rafael Benitez.
„Suntem alături de familia lui şi de suporterii echipei în aceste momente dure. Am aflat cu un minut înainte de decesul colegului nostru şi în calitate de căpitan al lui Real Madrid, îmi exprim cele mai sincere condoleanţe. Această veste ne-a consternate”, a spus Raul în cadrul unei conferinţe de presă care a avut loc în Statele Unite.
Dar oare ce cauza acestor decese, din ce în ce mai frecvente? Drogurile, efortul prea mare, ceva medicamente? Dacă ne uităm bine peste statistici putem observa că în ultimii ani, foarte mulţi tineri fotbalişti au decedat, şi părerea mea e că nu e ceva normal, ca ei să moară aşa tineri.

În septembrie 1996, în Franţa, doi fotbalişti amatori au murit în aceeaşi zi, din cauza infarctului: Franck Sarrabayrouse de 25 de ani, şi William Disciullo de 29 de ani. În 1999, Ştefan Vrăbiouru în vârstă de 23 de ani, jucătorul lui Astra Ploieşti, a suferit o hemoragie în timpul meciului cu Rapid, şi a murit în drum spre spital. În 5 octombrie 2000, dinamovistul Cătălin Hâldan, a suferit un accident vascular în timpul meciului cu SN Olteniţa, decesul fiind constata de medici la spital. În 2003, la Cupa Confederaţiilor, în minutul 73 al meciului Camerun-Columbia, Marc-Vivien Foe în vârstă de 28 de ani, a decedat din cauza unui infarct. În 2004, jucătorul maghiar al clubului Benfica Lisabona, Fehér Miklós, a decedat în timpul meciului jucat împotriva celor de la Vitoria Guimaraes. În 2007, în minutul 35, al meciului Sevilla-Getafe mijlocaşul echipei gazde FC Sevilla, Antonio Puerta a leşinat, dar a colegii şi medicii l-au ajutat să-şi revină, a părăsit terenul, dar a leşinat din nou la vestiare, şi a fost transportat la spital. În următoarele 2 zile, Puerta a suferit cinci stopuri cardiace, starea sa s-a agravat şi jucătorul de 22 de ani a decedat. Iar acum a urmat Dani Jarque...
Păcat mare păcat, că aceşti tineri talentaţi ne părăsesc aşa devreme. Cauza, deceselor de cele mai multe ori e infarctul, dar ce cauzează infarctul, cine ştie? Oare să punem întrebarea cine urmează? DA, din păcate trebuie pusă, deoarece se întâmplă multe prea des, şi e logic să te gândeşti că i se poate întâmpla oricui.

Odihniţi-vă în pace, voi deja jucaţi printre îngeri, şi din tribuna cerească priviţi meciurile echipelor unde aţi început să jucaţi şi de unde aţi plecat definitiv.

Descansa en paz Dani Jarque !

Sir Roddick

Senzaţional, fantastic, extraordinar. Nici nu găsesc cuvinte să descriu finala masculină de la Wimbledon. Roger Federer a câştigat titlul de la Wimbledon şi a redevenit nr. 1 mondial. Dar am rămas uimit de adversarul elveţianului din finală, de Andy Roddick. Americanul a luptat ca un adevărat cavaler medieval, şi părerea mea e că merita să câştige acest titlu, dar din păcate zeiţa Fortuna a decis câştigătorul, şi acesta a fost Roger Federer. Oricum americanul a jucat formidabil, dar nu a fost să fie... Aşa meci de tenis nu am văzut de mult timp. Când am auzit că Nadal nu va participa anul acesta la Wimbledon, eram convins că finala nu va fi la fel de frumoasă ca anul trecut, dar m-am înşelat, deoarece a fost mult mai frumoasă. Roddick a fost un adversar pe măsură, dar din păcate e nevoie de puţin noroc. Iar norocul nu a fost de partea americanului. Roddick a pierdut titlul de la Wimbeldon, iar Federer să zicem că a câştigat al şaselea titlu din carieră pe iarba engleză, după cinci seturi scorul fiind de: 7-5, 6-7, 6-7, 6-3, 16-14. Cine nu a văzut această finală, pot spune că a pierdut un spectacol pe cinste, şi ar trebui să fim mândri de Andy Roddick, deoarece lui nimeni nu i-a dat vreo şansă, şi totuşi a făcut un meci senzaţional.

I-(Real)

Aseară din păcate am văzut meciul dintre Real Madrid şi Barcelona. Dar încă nu-mi vine să cred, că scorul a fost 2-6 pentru Barcelona. Speram că măcar în El Classico o să câştigăm, chiar dacă Barca va deveni campioană, Realul va câştiga eternul derby. Dar a fost o seară de coşmar, catalanii au năvălit peste madrilenii ca un taifun. După primul gol al meciului, marcat de Higuain speram, că va continua seria de neinvincibilitate a Realului, dar din păcate Henry, Puyol şi Messi au înscris de trei ori până la pauză. Începe repriza a doua, Ramos reduce din diferenţă, 2-3 pentru catalanii. Oare se poate, egalăm? Nu, în 2 minute Henry înscrie pentru 2-4. Mă rugam deja să se termine măcelul, dar mai saveam de aştepta până ajungeam la scorul de tenis 2-6 pentru Barcelona. Totuşi sunt de părere că de la Real, cel mai bun jucător a fost Casillas, cu toate că a luat 6 goluri, a scos multe mingi, şi scorul putea fi mult mai umilitor. După meci mă întreb eu, merită ca aceşti jucători de la Real să primească sume uriaşe de bani, să fie priviţi ca nişte idoli de mulţi tineri? Răspunsul este NU, singurul care merită să fie respectat este Casillas, dacă nu era el în poartă în multe meciuri Realul lua la goluri de nu putea duce. Deci ruşine băieţi, dacă nu eraţi îmbrăcaţi în alb, nici nu vă vedeam pe gazon, aşa măcar am văzut că sunt nişte „jaloane” albe pe gazon, printre care trec Messi şi Henry. Păi aşa umilinţă pe Bernabeu... nici nu ştii ce să mai spui după un asemenea meci. Are dreptate Casillas: „Nu avem de ce să ne cerem scuze, nu am omorât pe nimeni!” El chiar nu e vinovat pentru această înfrângere, dacă nu ai apărare, nu poţi scoate toate mingile, că nu poţi bloca toată poarta. Cu toată că scorul a fost cât a fost, pot să spun şi cred că sunteţi de acord cu mine, că în acest meci sa jucat fotbal cât pentru vreo 8, 9 derbyuri de la noi din ţară. Asta e nu ne putem compara cu campionatele puternice din Europa, degeaba spune Dumitru Dragomir că avem şi noi un campionat puternic şi frumos. Oricum nu mai e nimic de spus, scuze nu sunt, ar fi culmea să cauţi scuze la un asemenea scor, trebuie să recunosc că Barcelona anul acesta a fost peste Real, şi orice am face această înfrângere nu se poate uita. Game, Set, Campionat pentru Barcelona. Bravo lor...

Rezumatul meciului:

One man show

Aseară urmărind meciul Liverpool-Arsenal, pot spune liniştit că am asistat la un adevărat spectacol. Cine spunea că Premier League-ul nu e spectaculos se înşeală amarnic. Cel puţin în acest sezon engelzii au dominat în Europa, în Champions League au trei echipe în semifinale, iar în Cupa Uefa, Manchester City a fost recent eliminată. Dar revenind la meciul de aseară Liverpool-Arsenal, jucătorul rus, Arshavin a fost omul meciului, deoarece să marchezi 4 goluri într-un meci, şi nu un meci oarecare ci împotriva celor de la Liverpool. Fantastic, absolut fantastic. Oare când voi vedea un meci la fel de frumos şi la noi, în Liga 1, plină de scandaluri, certuri şi acuzaţii. La noi spectacolul e mai mult prin declaraţii unde conducătorii de cluburi, care mai nou au statuturi de vedete se atacă peste tot unde au ocazia, iar din păcate sunt şi mediatizaţi. Am auzit mai demult la o emisiune sportivă, că din păcate campionatul românesc de fotbal nu e inclus în programul Eurogoals de la Eurosport. Păi cum se incluzi acest campionat în emisiunea respectivă, când la noi ştirile sportive conţin mai mult mondenităţi(pe unde a petrecut X, ce maşină şi a cumpărat Y, ce prietenă are Z etc.) Totuşi sper că acum cu această "curăţenie" se vor mai schimba un pic lucrurile în bine. Oricum meciul Liverpool-Arsenal, a fost un show extraordinar, unde suporterii cântau, nu se înjurau, iar echipele, jucătorii erau susţinuţi din tribune nu înjuraţi. Ambele echipe meritau cele trei puncte, dar aşa a fost să fie, meciul sa terminat egal 4-4. Arsahvin fiind cel responsabil cu showul, cu golurile la Arsenal, marcând toate cele 4 goluri ale echipei Londoneze. Oricum sper că Liverpool va reuşi să câştige campionatul, deoarece merită mai mult să fie campioana Angliei decât Manchester United!

Puţin mai jos puteţi urmări rezumatul meciului:

Craiova la turaţie maximă

Cu puţin timp în urmă, am scris un articol, cu titlul: Unde e spectacolul? Se pare că m-am grăbit un pic, deoarece parcă-parcă revine spectacolul, şi nu mă refer aici doar la campionatele din alte ţări, ci şi la Liga 1 din România. Urmărind meciurile de vineri, sîmbăta şi duminică seara, am constatat, că şi în campionatul intern putem vedea, fotbal spectaculos. Vineri seara, la meciul Argeş-Steaua, am văzut 4 goluri, şi un joc bun, cu ritm, multe faze de poartă, chiar şi un penalty. Cu toate că Steaua ma dezamăgit, mă aşteptam să bată Argeşul, dar asta e... Sâmbătă seara a urmat meciul Rapid-Oţelul. Cu toate problemele interne, Rapidul a jucat un fotbal spectaculos, cu multe ocazii de gol, şi desigur 4 reuşite în contul giuleştenilor. Duminică seara meciul Craiova-Cfr „a pus punctul pe i”. Un stadion aproape plin, suporteri entuziasmaţi, şi un joc frumos. Abia începe meciul, dar Florin Costea deja înscrie primul gol. Peste câteva minute, o fază dubioasă în careul lui Nuno Claro, aduce un penalty, şi Dorel Stoica marchează al doilea gol pentru Craiova. Pentru CFR, Alcantara reduce din scor, dar degaba, deoarece în repriza a doua, oltenii au fost fantastici, fraţii Costea reuşind o dublă, în minutl 67 a înscris Florin Costea, iar în minutul 70 fratele mai mic Mihai a închis tabela la scorul de 4-1 pentru Craiova. Cfr nu a arătat deloc ca o echipă care a câştigat eventul în România, dar în schimb Craiova a arătat că are o echipă bună, omogenă, iar fraţii Costea sunt o soluţie pentru naţională, două posibile stele ale fotbalului în devenire. Ei doi au arătat, că pot rezolva un meci, în doar câteva minute, colaborând excelent pe gazon. Clujeniilor le-au lipsit mulţi jucători de bază(Tony, Culio, Dubarbier. Gabi Mureşan etc.) dar asta nu poate fi o scuză, deoarece o echipă cu pretenţiile ardelenilor, ar trebui să aibă şi jucători de rezervă, care pot face faţă în meciurile importante.

Un coşmar REAL pe Anfield Road

Marţi seara de la ora 21:45(ora României) pe Anfield Road, în returul optimilor Champions League, s-au întâlnit Liverpool şi Real Madrid, două echipe care au câştigat în total de 14 ori Liga Campionilor. Spanioli veneau cu speranţa de a întoarce rezultatul din tur, şi să obţină calificarea în sferturile competiţiei. Dar de multe ori socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, şi aşa au păţit şi cei de la Real. Fernando Torres, a ameninţat din primele minute poarta lui Real, când a dat mingea cu călcâiul printre picioarele lui Fabio Cannavaro, dar Casillas a respins cu un reflex extraordinar. Fundaşii lui Real sunt inexistenţi pe teren şi în minutul 12, acelaşi Torres deschide scorul. În minutul 28, Heinze atinge mingea cu umărul, şi arbitrul Frank de Bleeckere dictează penalty la semnalizarea tuşierului, iar Gerrard marchează din penalty. Speranţele Realului se micşorează, iar în minutul 47 se spulberă, când Steven Gerrard marchează al treilea gol al pentru Liverpool. Dar coşmarul nu se termină aici, deoarece în minutul 88, proaspăt introdusul Dossena fructifică un contraatac şcoală şi Liverpool spulberă Realul cu 4-0! Un rezultat la care nu prea mai ai ce spune, nici măcar scuze nu există. Realul a avut mare noroc cu Casillas, dacă nu era el în poarta spaniolilor, probabil şi ei ar fi primit 7 goluri ca cei de la Sporting în meciul cu Bayern. Părerea mea e, că arbitrul nu sa ridicat la nivelul meciului a luat multe decizi eronate, cum ar fi de exemplu la primul gol, când putea dicta fault în atac, deoarece Torres a pus mâna pe Pepe, şi nici acel penalty acordat, nu a prea fost penalty, În schimb pentru Real nu a dictat penalty la faza, când Raul a fost prins ca într-o menghină de fundaşii „cormoraniilor”. Oricum la acest scor nu mai ai ce scuze să găseşti. Adevărul e că Realul nu a jucat mai nimic, fundaşii Realului, au fost depăşiţi la mai toate fazele de atac, se vede că italianul Cannavaro are deja o vârstă destul de înaintată pentru o competiţie de aşa mare valoare. Încă o observaţie de a mea este, că celor de la Real le lipseşte clar o minte limpede de la mijlocul terenului, un play-maker adevărat, care să dirijeze atacurile echipei. Singurul jucător de valoare din acest meci al Realului a fost portarul Casillas, care a salvat de multe ori Realul. Dacă nu era el, în multe meciuri echipa era umilită. Se vede, că majoritatea jucătorilor joacă pentru bani, şi nu pentru club, pentru emblema, blazonul clubului, multora nu le pasă de fenomenul Real Madrid, pentru ei contează doar banii...

Următoarele poze vorbesc de la sine:

Sursa pozelor este: Uefa.com

Unde e spectacolul?

Urmărind meciurile din Champions League(transmise de PRO TV), mi-am pus următoarea întrebare: unde e spectacolul? Unde a dispărut acel fotbal spectaculos, care te ţinea lipit de televizor, când începea meciul, şi chiar şi la pauză rămâneai în faţa micului ecran, deoarece abia aşteptai să înceapă repriza a doua. Acum totul sa schimbat. Meciurile Inter-Manchester şi Real-Liverpool, m-au dezamăgit total. Am constatat că spectacolul din fotbal e pe cale de dispariţie! Meciurile sunt mult prea tacticizate, spectacolul dispare, antrenorii parcă sunt profesori de matematică, şi jucătorii sunt elevii. Mai nou, când joacă echipele mari, meciul e atât de tacticizat, de parcă nu la fotbal mă uit ci la o partidă de şah! De exemplu cei de la Real nu au jucat deloc fotbal, în comparaţie cu meciul din campionat(împotriva celor de la Real Betis, terminat cu scorul de 6-1 pentru madrileni), desigur nu putem compara Betis cu Liverpool, dar totuşi echipa Realului a fost aproape aceaşi, dar au jucat total diferit, nu ştiau ce să facă cu mingea, sa văzut clar, că le lipseşte un play-maker, un Zidane. Noroc cu două meciuri: Sporting-Bayern, unde chiar am văzut goluri multe şi faze frumoase, şi meciul de aseară(Milan-Werder). Când mă refer la spectacol, nu vreau neapărat goluri multe, ci faze frumoase, driblinguri spectaculoase etc. Golurile fac un meci şi mai frumos, dar amintiţi-vă de vremurile când jucau jucători ca Zidane, Hagi, Adrian Ilie, ce meciuri vedeam atunci. Era spectacol total pe teren. Jucătorii jucau fotbal cu zâmbetul pe buze, nu ca acum, când se citeşte stresul, îngrijorarea de faţa jucătorului când intră pe teren, ca nu cumva să greşească o pasă, o fază, că e înjurat de colegi, de antrenor, şi de suporteri! Sunt sigur că vă amintiţi de meciurile Manchester United-Real Madrid terminat 4-3 şi finala Champions League din 2005 dintre Milan şi Liverpool(3-3 după 90 de minute) care ne-au oferit un spectacol total. Amintiţi-vă ce meciuri făceau Adi Ilie şi Hagi atât la echipele de club, cât şi la naţională. Aceşti jucători jucau de plăcere fotbal, nu jucau numai pentru bani. Dar de atunci s-au schimbat multe... pe atunci, încă se juca fotbal adevărat, fotbal spectaculos, dar cu trecerea anilor, cu evoluţia tehnologiei, şi sportul devine tot mai tacticizat, în dauna spectacolului. Trăiesc totuşi cu speranţa că The Show Must Go On !!!

Unul dintre cele mai frumoase meciuri:

Manchester United-Real Madrid

Nu e un vis...e REAL(Madrid) !!!

Sâmbătă seara pe Santiago Bernabeu a fost o seară magică. Echipa din capitala Spaniei, Real Madrid a făcut spectacol împotriva celor de la Real Betis. A fost o primă repriză fantastică, marcându-se în total 7 goluri. Raul, căpitanul celor de la Real Madrid trăieşte o a doua tinereţe! În ultimele meciuri el a reuşit să-l depăşescă pe marele Di Stefano, devenind cel mai bun marcator din istoria clubului spaniol. Principalii actori ai primei reprize au fost, Raul, Huntelaar, Sergio Ramos şi Higuain. Argentinianul a fost cel care a marcat primul în minutul 6, apoi şi-a început recitalul olandezul Huntelaar, marcând două goluri în minutele 15 şi 24, a urmat Raul care înscris tot două goluri în minutele 36 şi 42, Sergio Ramos fiind cel care a închis tabela în minutul 44. Cei de la Betis au reuşit să înscrie golul de onoare în minutul 30 prin Oliveira. Surprizele nu s-au oprit aici, deoarece în derbyul catalan dintre FC Barcelona şi Espanyol Barcelona, cei de la Espanyol au reuşit să învingă cu 2-1 prin golurile marcate de veteranul Ivan de la Pena. Publicul de pe Bernabeu în repriza a doua a fost mai interesată de desfăşurarea meciului din Barcelona, iar când cei de la Espanyol au reuşit să înscrie tot stadionul aplauda reuşitele jucătorilor de la Espanyol. Real sa apropiat la 7 puncte de Barca, dar va avea meciuri grele, primul fiind în Champions League împotriva celor de la Liverpool, apoi urmând în campionat meciul cu Espanyol. Oricum campionatul în Spania pare relansat, şi probabil va avea un final incendiar...fără valize!

Marian Cozma

Duminică dimineaţa am aflat cu mare tristeţe că Marian Cozma a decedat. Dar după ce am aflat cum a decedat am rămas fără cuvinte.(componentul naţionalei României şi al formaţiei Veszprem, a fost înjunghiat în noaptea de sâmbătă spre dumincă la o discotecă din Veszprem) Sincer şi acum mă gândesc oare de ce l-au omorât, el a fost o persoană cunoscută în Veszprém, dar se pare că destinul nu ţine cont de personalităţi. Când trebuie să pleci...pleci. Ziarele din Ungaria, comentează zilnic de atunci acest incident tragic, iar cititori sunt efectiv şocaţi de acestă crimă. Urmărind şi presa din Ungaria, am observat că foarte multe comenturi pe paginile web ale ziarelor sunt şterse de moderator, iar cititori se întreabă de ce le şterge, pentru că nu conţin cuvinte obscene sau ceva interzis, doar sunt exprimate părerile cititorilor(unele păreri fiind desigur împotriva ucigaşilor). Atenţia mi-a fost atrasă de un comment care spunea următorul:
Anonim
2009-02-10 07:35:07
#4
Ott legalább arrol beszélnek amiről itt nemszabad.

În traducere, în presa din România măcar se vorbeşte despre lucuri care la noi sunt interzise.(articolul respectiv unde am găsit comentariul acesta, scria că presa din România(ProSport şi GspTV, de la început spunea că atacatorii au fost de etnie romă, ceea ce nu era menţionat la început în Ungaria!)
Deci e tragic, din păcate această întîmplare a făcut ca suporterii echipei Veszprem să arate cât de mult îl iubeau pe Marian. Unii propunând ca arena echipei de handbal să poate numele regretatului jucător de handbal, şi în faţa arenei să fie ridicat o statuie a lui Marian Cozma.

Odihneşte-te în pace Marian...

Puţin mai jos am postat câteva poze de lângă arena echipei Veszprem:

(sursa pozelor e ziarul Nemzeti Sport din Ungaria)

Raul...Madrid

Raul Gonzalez, sau Raul Madrid, cum e alintat de suporterii Realului din Madrid. E golgheterul all-time din Champions League cu 64 de reuşite. Momentan e pe locul şase în clasamentul celor mai multe partide disputate vreodată de un fotbalist în Primera Division. Joacă de 15 ani la Real Madrid, şi atenţie în aceşti ani niciodată nu a primit un cartonaş roşu! Chiar dacă mulţi în contestă pe Raul, el demonstrează meci de meci, că e un jucător de fotbal, care nu e interesat numai de bani, ci şi de performanţă, şi iubeşte cu adevărat clubul la care evoluează, dovadă fiind aceşti în care a fost alături clubul din capitala Spaniei şi la bine şi la rău. În ultimul meci, împotriva celor de la Numancia, Raul a reuşit să egaleze recordul lui Di Stefano, care a înscris tot 307 goluri pentru Real. E cu siguranţă, unul dintre cei mai emblematici jucători din istoria fotbalului spaniol şi o legendă vie pentru milioanele de suporteri ai Realului!

Raul după golul cu numărul 307
Sursa: Marca

A plecat căpitanul

De mult timp Mirel Rădoi, era transferat ba la o echipă, ba la alta, în Europa, dar iată, de plecat, a plecat, numai că nu a fost să fie vreo echipă europeană, ci o echipă din Arabia Saudită, la Al-Hilal.
Căpitanul, a ales să alege regatuş lui Aladin, si din lampa fermecată, adică Liga I, a plecat în ţara petrodolarilor.
Sunt bsolut convins că, şi banii arabiilor au contat, în alegerea făcută de fostul căpitanal Stelei, deoarece, are deja o vârstă, şi omul trebuie să se gândească şi la viitorul familiei. Cu siguranţă nu va fi uşor să joace acolo, cu toate că antrenorul echipei e Cosmin Olăroiu, care-l va ajuta foarte mult să se acomodeze... dar nici greu nu va fi, deoarece şi nea Piţi a zis, că Mirel a ales să joace cu amatori. Asta e hotărârea a fost luată... Dar totuşi părerea mea e, că sa exagerat un pic cu transferul lui Mirel în străinătate, cu toate că după suma vehiculată, a devenit cel mai scump jucător român. Oricum sper că se va adapta în Arabia, şi va dovedi, că banii daţi pe el, nu au fost degeaba. Baftă Rădoi !
P.S. Să vedem cine va fi căpitanul echipei Steaua...