Craiova la turaţie maximă

Cu puţin timp în urmă, am scris un articol, cu titlul: Unde e spectacolul? Se pare că m-am grăbit un pic, deoarece parcă-parcă revine spectacolul, şi nu mă refer aici doar la campionatele din alte ţări, ci şi la Liga 1 din România. Urmărind meciurile de vineri, sîmbăta şi duminică seara, am constatat, că şi în campionatul intern putem vedea, fotbal spectaculos. Vineri seara, la meciul Argeş-Steaua, am văzut 4 goluri, şi un joc bun, cu ritm, multe faze de poartă, chiar şi un penalty. Cu toate că Steaua ma dezamăgit, mă aşteptam să bată Argeşul, dar asta e... Sâmbătă seara a urmat meciul Rapid-Oţelul. Cu toate problemele interne, Rapidul a jucat un fotbal spectaculos, cu multe ocazii de gol, şi desigur 4 reuşite în contul giuleştenilor. Duminică seara meciul Craiova-Cfr „a pus punctul pe i”. Un stadion aproape plin, suporteri entuziasmaţi, şi un joc frumos. Abia începe meciul, dar Florin Costea deja înscrie primul gol. Peste câteva minute, o fază dubioasă în careul lui Nuno Claro, aduce un penalty, şi Dorel Stoica marchează al doilea gol pentru Craiova. Pentru CFR, Alcantara reduce din scor, dar degaba, deoarece în repriza a doua, oltenii au fost fantastici, fraţii Costea reuşind o dublă, în minutl 67 a înscris Florin Costea, iar în minutul 70 fratele mai mic Mihai a închis tabela la scorul de 4-1 pentru Craiova. Cfr nu a arătat deloc ca o echipă care a câştigat eventul în România, dar în schimb Craiova a arătat că are o echipă bună, omogenă, iar fraţii Costea sunt o soluţie pentru naţională, două posibile stele ale fotbalului în devenire. Ei doi au arătat, că pot rezolva un meci, în doar câteva minute, colaborând excelent pe gazon. Clujeniilor le-au lipsit mulţi jucători de bază(Tony, Culio, Dubarbier. Gabi Mureşan etc.) dar asta nu poate fi o scuză, deoarece o echipă cu pretenţiile ardelenilor, ar trebui să aibă şi jucători de rezervă, care pot face faţă în meciurile importante.

Un coşmar REAL pe Anfield Road

Marţi seara de la ora 21:45(ora României) pe Anfield Road, în returul optimilor Champions League, s-au întâlnit Liverpool şi Real Madrid, două echipe care au câştigat în total de 14 ori Liga Campionilor. Spanioli veneau cu speranţa de a întoarce rezultatul din tur, şi să obţină calificarea în sferturile competiţiei. Dar de multe ori socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg, şi aşa au păţit şi cei de la Real. Fernando Torres, a ameninţat din primele minute poarta lui Real, când a dat mingea cu călcâiul printre picioarele lui Fabio Cannavaro, dar Casillas a respins cu un reflex extraordinar. Fundaşii lui Real sunt inexistenţi pe teren şi în minutul 12, acelaşi Torres deschide scorul. În minutul 28, Heinze atinge mingea cu umărul, şi arbitrul Frank de Bleeckere dictează penalty la semnalizarea tuşierului, iar Gerrard marchează din penalty. Speranţele Realului se micşorează, iar în minutul 47 se spulberă, când Steven Gerrard marchează al treilea gol al pentru Liverpool. Dar coşmarul nu se termină aici, deoarece în minutul 88, proaspăt introdusul Dossena fructifică un contraatac şcoală şi Liverpool spulberă Realul cu 4-0! Un rezultat la care nu prea mai ai ce spune, nici măcar scuze nu există. Realul a avut mare noroc cu Casillas, dacă nu era el în poarta spaniolilor, probabil şi ei ar fi primit 7 goluri ca cei de la Sporting în meciul cu Bayern. Părerea mea e, că arbitrul nu sa ridicat la nivelul meciului a luat multe decizi eronate, cum ar fi de exemplu la primul gol, când putea dicta fault în atac, deoarece Torres a pus mâna pe Pepe, şi nici acel penalty acordat, nu a prea fost penalty, În schimb pentru Real nu a dictat penalty la faza, când Raul a fost prins ca într-o menghină de fundaşii „cormoraniilor”. Oricum la acest scor nu mai ai ce scuze să găseşti. Adevărul e că Realul nu a jucat mai nimic, fundaşii Realului, au fost depăşiţi la mai toate fazele de atac, se vede că italianul Cannavaro are deja o vârstă destul de înaintată pentru o competiţie de aşa mare valoare. Încă o observaţie de a mea este, că celor de la Real le lipseşte clar o minte limpede de la mijlocul terenului, un play-maker adevărat, care să dirijeze atacurile echipei. Singurul jucător de valoare din acest meci al Realului a fost portarul Casillas, care a salvat de multe ori Realul. Dacă nu era el, în multe meciuri echipa era umilită. Se vede, că majoritatea jucătorilor joacă pentru bani, şi nu pentru club, pentru emblema, blazonul clubului, multora nu le pasă de fenomenul Real Madrid, pentru ei contează doar banii...

Următoarele poze vorbesc de la sine:

Sursa pozelor este: Uefa.com